Cenzură şi dublă măsură – Legionarii de catifea şi Anders Behring Breivik

Recentele evenimente tragice care au avut loc în capitala Norvegiei au readus în prim plan tema terorismului de extremă dreaptă. Extremă dreaptă care, în varianta ei nonemasculată, părea îngropată definitiv. Surprinzătoarele evenimente din Norvegia se intersectează, aş îndrăzni să spun în mod providenţial, cu anumite mişcări de trupe care au avut loc în ultimii ani în spaţiul ortodoxiei româneşti. Mai exact, la noi, anumiţi reprezentanţi ai „dreptei creştine”, se ocupă de ceva vreme cu altoirea pe trunchiul tradiţiei ortodoxe a unui legionarism castrat, împăiat, distilat şi sublimat prin „sfinţii închisorilor”. Un legionarism de cafenea (sau, aşa cum bine zicea Mircea Platon, de berărie) care riscă (dar nu îngăduie Dumnezeu) să transforme ortodoxia românească într-un „cuibuşor de nebunii”. Un cuibuşor în care, cu preţul mutilării tradiţiei ortodoxe, să fie acomodaţi psihologic bătrânii nostalgici şi prietenii romantici. Un fel de Dracula Park pentru adulţi (că tot veni vorba de voievodul valah care se pare că reprezintă unul din modelele lui Anders Behring Breivik), aşa cum bine zicea prietenul Gheorghe Fedorovici. Un legionarism cât se poate de benign sub aspect politic (în manifestările lui directe), dar care devine însă extrem de guraliv atunci când i se spune că dogmele şi canoanele Ortodoxiei nu sunt doar parte componentă a arsenalului antimarxist, ci instrumente de delimitare a adevărului. Pe care îl pervertesc nu doar marxiştii, ci şi fasciştii. La fel cum îl pervertesc nu doar arienii, ci şi monofiziţii. De aceea, ideea unei alianţe antibolşevice care să reunească crucea şi svastica, în virtutea relaţiei prvilegiate pe care, svastica, spre deosebire de secera şi ciocanul o are cu crucea, nu este cu nimic mai absurdă decât ideea unei alianţe între ortodocşi şi monofiziţi cu scopul combaterii arianismului. În fine, este la fe de coerentă ca ideea unei alianţe cu dracu’, cu scopul de a-l combate pe ta-su.

Aşadar, iată că din neantul unei istorii occidentale care se îndreaptă cu paşi siguri către o deprimantă şi banală extincţie (iar ca urmare a cazului Breivik, nu va face decât să-şi accelereze ritmul în care se deplasează către prăpastie), în timp ce camarazii de pe plaiurile lui Caragiale se joacă de-a rasismul duhovnicesc pe la terase, vine cetăţeanul Breivik şi ne arată, pe viu, extrema dreaptă interbelică aşa cum a fost ea de fapt. Nu aşa cum ne-o prezintă camarazii prin intermediul variilor jonglerii istoriografice, sau chiar prin intermediul unor falsuri istorice grosolane. Reacţia? Indivizi care până mai ieri ne vorbeau despre asemănările dintre svastică şi cruce, care celebrau cu patos liric eroismul decemvirilor, care etichetau asasinatele legionare drept acte de legitimă apărare (ţinând cont de „pericolul jidănesc” de la acea vreme şi de „trădarea” politicienilor democraţi) se delimitează furibund acum de „masonii” si „psihopaţii” care se pretind creştini ( http://c-tarziu.blogspot.com/2011/07/teroristul-norvegian-e-mason-nu-crestin.html). Cu toate că, aceleaşi persoane care acum subliniază incompatibilitatea radicală dintre masonerie şi creştinim, deunăzi refuzau implicit să sublinieze incompatibilitatea radicală dintre creştinism şi terorism, din moment ce insistau asupra faptului că „Mişcarea a fost creştină”. Sau dintre creştinism şi nazism, din moment ce spuneau că svastica seamănă cu crucea. Mai mult, conform argumentelor unora dintre aceştia, Legiunea nu era fascistă pentru că legionarii promovau valorile spirituale, credeau în Dumnezeu şi mergeau la Biserică (ba mai mult, zideau biserici).   

Sesizând aceste aspecte completamente ridicole, am postat, sub pseudonim, un comentariu pe blogul lui Claudiu Târziu, în răspuns la o postare a domnului Răzvan Codrescu. Nu mai are rost să spun, comentariul meu a fost respins. Iată ce zicea domnul Codrescu:

 “Numai un psihopat putea săvîrşi o asemenea monstruozitate. Or, în cazul unui psihopat – fie că se numeşte Baruh Goldstein, Osama bin Laden sau Anders Behring Breivik – devine inesenţial că este, se dă sau se crede sionist, islamist, creştin, mason, conservator sau orice altceva. Esenţială este patologia în virtutea căreia a făcut ceea ce a făcut. A spune, insinuant, spre a-i „explica” gestul, că un Anders Behring Breivik este „creştin”, „conservator” sau „mason” echivalează cu a spune, de pildă, că a făcut ceea ce a făcut pentru că e blond, sau pentru că e norvegian, sau pentru că are 32 de ani!”

Iată şi răspunsul meu la intervenţia domnului Codrescu (am făcut câteva adăugiri minore), rejectat de Claudiu Târziu:

„Domnule Codrescu,

Ca tot veni vorba de psihopati. Breivik se pare ca a publicat un manifest revolutionar de aproximativ o mie cinci sute de pagini. Din relatarile presei:

„The manifesto that 32-year-old suspect Anders Behring Breivik published online ranted against Muslim immigration to Europe and vowed revenge on those „indigenous Europeans” whom he deemed had betrayed their heritage. The document said they would be punished for their „treasonous acts.”

Acum comparati relatarile presei cu privire la manifestul revolutionar al lui Breivik, cu relatarile nu mai putin psihopate si lipsite de orice urma de remuscare ale lui Corneliu Zelea Codreanu, cu privire la o actiune similara pe care a pus-o la cale la inceputul anilor douazeci si pe care, din fericire (datorita unui anume Vernichescu, ceva mai intreg la cap decat restul), n-a reusit sa o duca la capat:

Zice Codreanu in Pentru Legionari, carte publicata cu doi ani inaintea mortii (sectiunea Complotul studentesc din octombrie 1923: O incercare de razbunare care sa serveasca drept pilda veacurilor viitoare – din motive de spatiu nu am citat tot fragmentul ci doar partile esentiale):

 „Studentii nu mai pot rezista pânã la toamnã si decât o capitulare rusinoasã, a noastrã a tuturora, dupã un an de luptã, mai bine sã-i îndemnãm sã intre la cursuri, iar noi, care i-am condus, sã terminãm frumos miscarea sacrificându-ne, dar fãcând sã cadã alãturi de noi toti acei pe care îi vom gãsi mai vinovati de trãdarea intereselor românesti. Sã ne procurãm revolvere si sã tragem în ei, dând un exemplu groaznic care sã rãmânã de-a lungul istoriei noastre românesti.

Eu am fost de acord, cã actul final al luptei noastre sã fie, cu însusi pretul prãbusirii noastre, un act de pedepsire a pigmeilor care, dezertând de la posturile de mare rãspundere pe care le detineau, au umilit si au expus tuturor primejdiilor natia româneascã.

Si am simtit în momentul acela clocotind în noi sângele care cerea rãzbunarea nedreptãtilor si a lungului lant de umiliri suportate de neamul nostru.

Cea dintâi problemã care ni se punea era aceasta: cine trebuie sã rãspundã mai întâi? Cine sunt mai vinovati pentru starea de nenorocire în care se zbate tara: românii sau jidanii? (prin analogie, europenii sau musulmanii? – nota mea) Am cãzut unanim de acord, cã cei dintâi si mai mari vinovati sunt românii ticãlosi, care pentru argintii iudei si-au trãdat neamul. Jidanii ne sunt dusmani si în aceastã calitate ne urãsc, ne otrãvesc, ne exterminã (prin analogie, musulmanii se arunca in aer cu noi cu tot si pregatesc Califatul mondial – nota mea). Conducãtorii români care se aseazã pe aceeasi linie cu ei, sunt mai mult decât dusmani: sunt trãdãtori. Pedeapsa cea dintâi si cea mai cruntã se cuvine în primul rând trãdãtorului si în al doilea rând dusmanului.

Ne-am pus de acord asupra câtorva elemente aflate pe linia trãdãrii si am ales sase ministri în frunte cu George Mârzescu (evident, oamenii de stanga, la fel ca si cei ucisi de catre Breivik). De data aceasta natia îsi trimitea, prin firele nevãzute ale sufletului, rãzbunãtorii.

Am trecut apoi la a doua categorie: jidanii. Pe care sã-i luãm din cele douã milioane?

Am stat, ne-am gândit, am discutat si la sfârsit am gãsit cã adevãratii comandanti ai atacului iudaic asupra României sunt rabinii, toti rabinii din toate târgurile si orasele. Ei conduc masa jidãneascã la atac si oriunde cade un român, n-a cãzut la întâmplare. El cade ochit de rabinul respectiv. În dosul fiecãrui ziar jidãnesc si a fiecãrei metode: calomnia, minciuna, atâtarea, existã planul unui rabin.

Noi eram însã putini si i-am luat numai pe cei mari din Bucuresti. Dacã am fi avut însã posibilitatea numericã, i-am fi luat absolut pe toti.

Apoi am luat bancherii: Aristide si Mauritiu Blank, care au corupt toate partidele si toti oamenii politici români, punându-i membri în consiliile de administratie si coplesindu-i cu bani: Bercovici , care finanteazã partidul liberal (Blank luase asupra sa cu deosebire pe national-tãrãnisti, dar se simtea în stare sã cumpere si pe liberali). Apoi, pe jidanii din presã. Pe cei mai obraznici. Pe otrãvitorii de suflete: Rosenthal, Filderman, Honigman (Fagure), directorii ziarelor: „Dimineata”, „Adevãrul”, „Lupta”, toti acesti dusmani ai românismului.”

In concluzie domnule Codrescu, mie mi se pare ca avem asemanari cat se poate de clare intre cele doua cazuri. Nu vi se pare si dumneavoastra? Drept pentru care, as zice si eu, parafrazandu-va, ca in ceea ce ii priveste pe respectivii legionari, devine inesential ca sunt, se dau sau se cred crestini. Esentiala este patologia in virtutea careia intentionau sa faca ceea ce intentionau sa faca. Si in virtutea careia au facut ceea ce au facut, dupa ce au fost achitati. Si in virtutea careia au promovat ideologia pe care au promovat-o. Mai stiti? Daca il achita pe Breivik, sau dupa ce termina cei 21 de ani de puscarie preconizati, adica dupa ce „isi va plati pacatele”, poate se „spiritualizeaza” si el, renunta la teribilismele „copilaresti”, si se apuca in schimb de educatia crestina a tinerelor generatii. Dumnezeu stie cati sfinti norvegieni va da o astfel de institutie de „formare a caracterelor”! Mai impusca pe unul si pe altul intre timp, dar alta e esenta. Ca si in cazul filozofiei hegeliene, esenta e la capatul istoriei si justifica toate crimele care au contribuit dialectic la reconcilerea ultima a Spiritului cu sine insusi. Dialectica tine loc de pocainta.

Evident, sunt perfect conştient de faptul că actualele evenimente pot fi folosite (şi probabil vor fi folosite) ca pretext pentru diverse abuzuri poliţieneşti, comise împotriva diferitelor grupuscule de dreapta, mai mult sau mai puţin radicale. Si n-aş vrea să i se închidă cuiva prăvălia, chiar dacă persoana în cauză, din prostie sau din interes, promovează un discurs cu care nu pot fi de acord. Am să protestez dacă se va întâmpla aşa ceva. Vitalitatea unei naţiuni moderne este dată de confruntarea liberă, în spaţiul public, dintre adevăr şi neadevăr. Şi numai aşa minciuna va fi în cele din urmă biruită. Dimpotrivă, terorismul ideologic, fie el de dreapta sau de stânga, fie el soft (corectitudine politică) sau hard (atentate sângeroase), are un singur scop: transformarea unei comunităţi de oameni liberi într-o masă de sclavi care să fie guvernaţi prin ideologie. Adică prin minciuna necesară aprobată de deţinătorul/deţinătorii puterii. Iar sclavii pot fi spălaţi pe creier total sau doar parţial. În primul caz nu mai deosebesc minciuna de adevăr. În cel de-al doilea caz, deşi îşi dau seama că minciuna e minciună, cu toate acestea, sun ferm convinşi că „minciuna lor” e mai bună decât „minciuna celorlalţi”. Deci minciuna se justifică. În fine, mai există şi o ultimă formă de sclavie: unii oameni, deşi recunosc minciuna, pur şi simplu tac deoarece se tem de terorişti.

În sine, pervertirea învăţăturii creştine este infinit mai gravă decât faptul că, prin această pervertire, creştinsimul este transformat, tocmai de către pretinşii săi apărători, în ţintă cu grad ridicat de expunere la atacurile poliţiei iedologice. Care în curând ar putea fi dublate de atacurile poliţiei comunitare. În funcţie de circumstanţele istorice, unii eretici pot fi pe val, în deplină armonie cu zeitgeist-ul, în timp ce alţi eretici pot înota împotriva curentului. Unele erezii sunt în pas cu moda, altele nu. Şi de aceea, există într-adevăr eretici cu caracter şi eretici lipsiţi de caracter. Dar caracterul nu te mântuie în timp ce erezia te pierde. Oricum ar fi, adecvarea la modă nu este o variabilă care să influenţeze în vreun fel gradul de nocivitate al unei erezii (şi părinţii sublinază faptul conform căruia cele mai periculoase erezii sunt acelea care se apropie de adevărul deplin în cel mai mare grad). Pentru simplul motiv că dacă pe de o parte, în lumea aceasta, după cum zicea Heraclit, „totul curge”, ereziile atacă un adevăr nelumesc care rămâne acelaşi în veac. Moda se schimbă. Ba mai mult, zic unii, moda este ciclică. Personal, nu cred în posibilitatea unei renaşteri a extremei drepte europene. Şi totuşi, unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat de la Joseph de Maistre (alături de faptul esenţial că o Revoluţie nu poate fi depăşită printr-o Revoluţie cu sens opus, ci prin opusul unei Revoluţii, un adevăr fundamental pe care „templierii” şi „legionarii”, din nefericire, nu l-au asimilat îndeajuns sau deloc) este că nu putem să ştim niciodată ce anume ne rezervă Providenţa.        

Opiniile mele cu privire la relativism, marxism şi neomarxism, corectitudine politică, multiculturalism, activismul minorităţilor sexuale, avort sunt bine cunoscute pentru cei care mi-au citit articolele. Mai mult, lăsând la o parte ideologiile totalitare (fascismul şi comunismul), deşi este cât se poate de „poltically incorrect”, subliniez faptul că, în ceea ce priveşte problema violenţei, există o diferenţă radicală între Creştinism şi Islam, şi inclusiv între Revelaţia veterotestamentară redusă la ea însăşi, pe de o parte, şi Revelaţia veterotestamentară desăvârşită prin Noul Testament, pe de altă parte. Diferenţa este una obiectivă şi deci independentă de faptul că un Corneliu Zelea Codreanu sau un Anders Brehing Breivik văd lucrurile altfel (adică nu le văd aşa cum sunt de fapt). Numai în Creştinsim, Dumnezeu este iubire, şi numai Creştinismul este religia Dumnezeului răstignit şi a Adevărului răstignit. Nu are rost să o mai spun, istoria „civilizaţiei creştine” este marcată pe deplin de incapacitatea (mai mult sau mai puţin tragică sau mai mult sau mai puţin penibilă) a marii majorităţi a crestinilor de a se ridica la înălţimea adevărului propovăduit de Hristos. De altfel, niciun alt întemeietor de religii nu a ridicat ştacheta atât de sus, şi asta explică până la urmă de ce dintre toate religiile, Creştinismul este religia (impropriu spus religia) cu cel mai dramatic şi cel mai straniu destin. Destin care se identifică însă cu destinul lumii în ansamblul ei.

Revenind, în ceea ce mă priveşte, mă interesează mai puţin dacă ideile mele sunt la modă sau nu. Mă intereseaza daca sunt adevărate sau nu. Dacă, şi cât de mult voi suferi din pricina lor, e rânduiala lui Dumnezeu, şi tot numai Dumnezeu ştie care îmi este măsura şi dacă (iar dacă da, cât de repede) cedez la vreme de încercare. Oricum ar fi, pentru a fi luată în serios, o idee trebuie asumată. Şi trebuie asumată prin suportarea consecinţelor, deseori neplăcute, pe care le presupune mărturisirea unui crez. Fireşte, nu judec pe nimeni, căci numai Dumnezeu ştie cât a dus şi cât poate duce fiecare. Însă nu pot lua în serios un avocat al legionarilor atâta timp cât respectivul îşi abandonează clienţii de teama poliţiei (sau din oricare alte motive). Nu pot lua în serios un intelectual care nu este consecvent cu el însuşi, şi care refuză să raspundă la întrebările incomode. În fine, nu pot să respect pe cineva care, în loc să renunţe smerit (căci errare humanum est sed perseverare diabolicum) la o idee pe care nu o poate susţine în mod coerent şi consecvent (nu pentru că ar fi prost omul, ci pur şi simplu pentru că ideea cu pricina nu trece testul unei logici elementare), o adăposteşte în schimb în Biserica pe care pretinde că o apără, şi pe care o expune astfel unor atacuri care, în mod normal, ar trebui să aibă o cu totul altă ţintă. Ar trebui să lovească în svastică, nu în cruce! Şi nu ar trebui să lovească şi în cruce, sub pretextul (servit pe tavă de către autoproclamaţii apărători ai crucii) că svastica şi crucea se aseamănă. Biserica este angajată astfel într-un pseudomartiriu absurd, prin care creştinii sunt martirizaţi nu pentru (sau nu doar pentru) că îl apără pe Hristos, ci pentru că îi apără (şi uneori chiar o fac din naivitate) pe presupuşii „prieteni” ai lui Hristos. Pe cei care s-au autoproclamat „prieteni” ai lui Hristos. Deşi Mântuitorul ne învaţă că „nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). În fine, cel mai grav este faptul că astfel minciuna îşi face cuib chiar în Templul Adevărului. Iar „dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni” (Matei 5, 13). Drept pentru care, parafazându-l pe Căpitan (Dumnezeu să-l ierte!), oamenilor care istrumentează astfel învăţătura Bisericii, şi care nu sunt pur şi simplu proşti, îmi vine să le spun doar atât: „Sunteţi nişte incorecţi! Şi ca atare, de acum înainte, vă voi privi aşa cum meritaţi!”. Adaug însă, la fel ca şi în cazul Căpitanului, vorba din bătrâni: Dumnezeu să-i ierte!

Alexandru Racu

PS: Profit de ocazie şi pentru a reda aici, cu mici modificări, un comentariu pe care l-am postat pe site-ul celor de la Război întru Cuvânt. Câteva reflecţii cu privire la ideologia grupării din care face parte Breivik:

In filmuetul acela pe care l-ati postat, in care este expusa ideologia gruparii din care face parte Breivik, nu se spune un cuvant despre Iisus Hristos sau despre Biserica. Se vorbeste in schimb de „civilizatia occidentala” al carei model ar trebui sa fie de fapt Japonia si Coreea de Sud. Atacul contra multiculturalismului sfarseste cu o pledoarie pentru izolationism cultural, care n-are nimic de-a face cu universalismul crestin (care la randul lui n-are nimic de-a face cu perversul universalism liberal sau marxist). Izolationismul cultural propus de dobitoci nu e nimic altceva decat multiculturalism cu sens opus si este modul cel mai sigur de a condamna la moarte o cultura. De altfel, incercand sa resusciteze civilizatia europeana, indivizii pun bazele unui nou tip, falimentar, de civilizatie, intrucat civilizatia europeana nu  fost niciodata izolationista si nici nu si-a propus sa fie. Dept pentru care, au dreptate atunci cand spun ca fac „revolutie conservatoare”. Pentru ca modifica radical (revolutioneaza) natura a ceea ce pretind ca ar conserva. In plus, Crestinismul a avut vitalitate atata timp cat si-a pastrat constiinta universalitatii, si mai are vitalitate doar in acele segmente ale sale care pastreaza aceasta constiinta, universalitate care spre deosebire de universalismul/globalismul diverselor ideologii de stanga este fundamentata hristocentric.

In consecinta, avem de-a face cu o perversiune ideologica neo-fascista care nu are nimic de-a face cu Crestinismul. Si cred ca e vremea sa ne trezim si sa nu mai cautam aliante cu „baietii de dreapta” si variile specii de „aparatori ai civilizatiei crestine”, care ne apara mutilandu-ne, ci sa tinem cu dintii de integritatea traditiei ortodoxe. Pe care suntem datori sa o impartasim lumii, nu sa o transformam in stindard al neopaganismului antimodern. Caci numai asa putem rezista. Stiti cum se spune. Apara-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar singur. Pervertirea unei traditii este mult mai grava decat atacarea ei frontala. In cel de-al doilea caz se nasc martiri pe temelia carora se zideste Biserica. In primul caz, se strecoara, mai mult sau mai putin fatis, erezii, care nu iarta! Piei Satana!

Ati spus (Razboi intru Cuvant): „E de notat si modul in care Breivik a imbratisat “martiriul” terorismului islamic – adica exact al adversarului sau ideologic, chipurile -(care inseamna uciderea lasa a altora, in masa daca se poate, de fapt o rasturnare satanica a martiriului crestin ce inseamna sa te lasi omorat pentru Hristos si aproapele)”.

 Omul nu a fost las. Dar posedat este. Si ar trebui subliniat faptul ca pe aceste meleaguri am avut parte de acest gen de pervertire ideologica a martiriului crestin. Este vorba de cazul legionarismului, ideologie care privea actul terorist ca pe o forma de martiriu. Legionarism care tot bantuie prin ograda Ortodoxiei cu varii „argumente” „traditionaliste” si de „dreapta”. Deci „sa stam bine, sa stam cu frica”, ca asta a spus de fapt Arhangelul Mihail. Si sa pazim dreapta credinta de toti dracii. Fara sa discriminam intre draci de dreapta si draci de stanga. Ca dracu’ tot drac e. Fie ca e verde, rosu, negru, cu un corn, cu doua coarne, cu trei (asa cum variau rinocerii lui Eugen Ionescu), de-al nostru, de-al lor, etc. 

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

39 de răspunsuri la Cenzură şi dublă măsură – Legionarii de catifea şi Anders Behring Breivik

  1. Donkeypapuas zice:

    Vedem astăzi „fundamentalistul creştin” cu şorţuleţ la brâu, cu ceva timp în urmă nişte „extremişti de dreapta” care îşi foloseau dosurile la greu prin Olanda şi Austria. Păi ăsta e „extremism de dreapta” cu voie de la poliţie!

    Cum apare un zgubilitic cu şorţuleţ, cum – hop! – nu mai reprezintă masoneria! Mai auziţi ceva despre „templul solar”? Se spune ceva despre conexiunile politic-oculte din cazul Dutroux? Mai este puţin şi vom vedea cum vor fi etichetaţi chiar şi anarhiştii de „extremişti de dreapta”.

    PS: Ion Brătianu, în tinereţea rivoluţionară”, participase şi el la o încercare de a i se pune capăt lui Napoleon III printr-un cat terorist cu o „maşină infernaşă”, după cum erau denumite atunci. Ceea ce nu l-a împiedicat mai apoi să fie un mare om de stat al României.

    PS2: Nu există atentat fără niscaiva infiltrări ale „serviciilor”.

  2. sacrebleu zice:

    Artcolul e corect. Ma si distrez vazand cum a sarit ca ars Adolf Codrescu sa-i apere pe masoni atunci cand Tarziu brusc a descoperit ca intre masoni si crestinism exista o diferenta de netrecut. Pai atunci ce ne facem cu „Traditia”? Ce ne facem cu Evola? Adolf e mai coerent cu sine insusi. Tarziu e, ca de obicei, pe dinafara.
    De acelasi calibru e si „prietenul” Mihaies, care reuseste performanta de a fi si rasist si corect politic in acelasi articol. De o parte vorbeste de „rasa alba” (!), de alta parte defineste crestinii ca fiind cei care „cred in valorile crestine”, de parca Biserica ar fi Alianta Civica. Dar se burica omul amarnic injurand stanga multiculturala pe care a subventionat-o el prin Soros si pe care o subventioneaza inca nevasa-sa. Gretos si penibil. Se merita unii pe altii (Codrescu, Baconsky, Patapievici, Miahies ICR etc.)

    Vezi aici delirul lui Mihaies:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-conspiratie-in-padurea-norvegiana-939261.html

  3. vox maris zice:

    Mihaies spune si cateva lucruri interesante. Insa primul paragraf, cel putin, e completamente cretin. Ca norvegianul in cauza nu e crestin, data fiind fapta pe care a comis-o, e cat se poate de clar. Dar sa spui ca nu poate fi un „fundamentalist crestin” deoarece a omorat oameni „de aceeasi religie”, care de fapt erau toti socialisti scandinavi (si deci cel mai probail pro-gay, pro-avort, pro-eutanasie, etc.) mi se pare o idiotenie cat el (Mihaies) de mare. Orice extremist (a se vedea si cazul lui Corneliu Zelea Codreanu) omoara nu numai pe „dusman” (necredinciosul) ci si pe „tradator”. Asta fac de altfel si fundamentalistii islamici de ani buni incoace. Iar Capitanul a zis: „daca ma aflu in razboi si in pistol mai am un singur glont, nu-l trag in inamicul din fata mea ci in tradatorul de langa mine”. Mihaies al trebui sa-l mai citeasca pe Capitan, ca sa se lamureasca cum sta treaba cu fundamentalismul. Se pare ca, tot gravitand in jurul Capitanului Basescu, risca sa ajunga la gradul de cultura al acestuia din urma.

  4. pepe zice:

    Da, la capitolul asta, Tarziu nu prea le are. Noroc cu Adolf. Tarziu nu stie ca exista masonerie si masonerie. De stanga si de dreapta. Secularist-atee si ecumenist-gnostica. Ar trebui sa-i intrebe pe Masonsky, pe tata Plesu, ca ei stiu. Dar nu ii spun lui Tarziu, ca e prea mic ca sa afle secrete din astea teribile.

  5. Vestitor zice:

    Pina una alta, solutia cea mai practica si eficienta de rezistenta atit la fundamentalism, cit si la multiculturalism, de altfel cit se poate de reactionara, nu este alta decit maneaua. Este atit de evident filonul ei rasaritean, lipsa oricarei tendinte rationaliste, organizatorice si uniformizante, de tip occhidental, incit nici nu se pune problema unei contaminari, nici macar a unei atingeri a vetrei crestine. Cel putin la nivel psihologic, intrucit cel metafizic ramine deocamdata suspendat, in dileme.
    Si daca dilema staruie inca in mintea noastra, neputindu-ne hotari daca dorinta romanului de a anu supara si tulbura odhina mortilor, tine de paginismul trac sau de grija crestina pentru sufletele mortilor, iata ca toate se dilueaza si se topesc indefinit in oftatul plin de dor si jale specific romanesc(?) al manelelor, precum si in aplecarea spre joc si voie buna, pe care romanul de rind, le gaseste tot in manele.
    Ce ne facem insa cind maneaua vorbeste despre oftica dusmanului si chiar moartea lor. Sa nu mai vorbim de tradatori. Sa vina oare acelea din fudnamentalismul islamic recent, din germanicul fanatism fascist, or se poate sa fie vreo socoteala a romanului, scos din pepeni, vinisor si sederea la claca, cu vremile?
    Stie cineva ce zice lautarul despre tradatori? Doinele de razbunare le mai stiu…
    Insasi etimologia romaneasca a raz-bunarii, tot o revenire la normalitate sau cel putin dorul dupa ea, poarta intr-insa. Si nu cred ca cineva in toate mintile sa poata acuza pe „salabaticii” ucigasi de boieri si incendiatori de conace ai lui Horea sau lui Tudor de vreun fanatism fascist, anticrestin chiar, ci poate doar de influente masonice sau iluministe, de altfel confirmate.
    Acum sta lupul cu ciinele la sfada, sa vada care ii mai evlavios. Si mioarele ramase fara paza, dar si fara dusman, pasc linistite….manele. In grija bunului pastor insa.

    Deocamdata domnul Racu ne spune ca, mergind pe atitudini de import, rafuiala haiduceasca s-a domolit, a devenit soft si fatarnica, aproape fanariota, de toata rusinea si trebuie odata suprimata confuzia, prin recursul la autentica dimensiune crestina a persoanei, impacata cu vremea, intr-o viziune metapolitica. Frumos, bine si adevarat spus, dar cum? La un meci de box ca Mircea Vulcanescu? La tribuna blogului? Ca merea sintem cu totii de acord, ca nu prea cristalizeaza nimic. Dimpotriva dilueaza si abureste.
    Imi permit acest soi de umor, intrucit este tot atit fundamentalism la Breivik(aspectul patalogic vad ca nu-l sesizeaza nimeni), cit este legionarism la Neamtu sau chiar la Codrescu.
    Fara indoiala ca in taierea vetero testamentara a profetilor mincinosi rusinati de Sf. Ilie, sau a ereticilor gnostici, pe vremea lui Constantin, putem gasi asemanari cu „manifestul” norvegianului, cum putem gasi si la altii mai apropiati noua Cioran sau Eminescu, incheind cu o mina profesorala, ca acelora le-a lipsit insa „taria” de a pune in fapta.
    Se zice ca romanul se bate si se rafuieste cu multa inversunare pentru idei si pentru posibilitati, mai precis pentru chestiuni dogmatice, manifestind un dispret si dezinteres fatis fata de esecul intr-o fapta sau alta, desi tot el este acela care impotriva tuturor sortilor, se incapatineaza in fapte si atitudini aparent fara nadejde(sa nu uitam sa pomenim si de „pasivitatea” si de „supusenia”, lui atunci cind se cere un raspuns concret – dupa unii – el intimpinind senin, zeflemitor si detasat…”criza”). Sa fie oare inconsecventa sau cu adevarat intelepciune „metapolitica”?
    Cert e ca cel putin deocamdat nu ni s-a „umplut paharul”, incit sa ajungem din disperare(dupa normalitate, ce altceva?) sa savirsim fapte mai cumplite.
    Prefer sa-i vad pe Racu si pe Tarziu intr-o partida de pugilism, intr-adevar, decit impacindu-se la o bere. Sau aruncind in slavi cu buzduganul si asteptind sa vada cui i se crapa capul.

  6. ordinul ioanitilor zice:

    @Vestitor

    Mie mi se pare mai grav faptul ca camarazii nu sesizeaza dimensiunea patologica la Corneliu Zelea Codreanu. Dimensiune patologica in care se intalneste cu Breivik. Altminteri, este cat se poate de evident ca nici unul din cei doi nu e pur si simplu un psihopat car se apuca de random shooting, fara cauza, ca in liceele americane. In schimb, ambii sunt oameni care isi fundamenteaza crima ideologic.

    Fireste, in manifestul „templierilor” ( vezi filmuetul postat aici http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/07/23/atacurile-din-norvegia-si-tema-esecului-multi-culturalismului-in-civilizatia-occidentala-se-contureaza-un-portret-al-atacatorului-precum-si-al-motivatiilor-sale/ )sunt invocate niste probleme cat se poate de reale si de acute (mult mai reale si mult mai acute decat unele invocate de Corneliu Zele Codreanu), despre care au scris si Alexandru Racu si Mircea Platon si Razvan Codrescu si Horia Roman Patapievici si Traian Ungureanu si Andrei Cornea, etc. Deci hai sa nu o dam la bagabonteala acum. Individul nu e pur si simplu dereglatul de la Virginia Tech. Insa, lasand la o parte faptul ca este inacceptabila crima oricum ar fi, astfel de probleme nu numai ca nu se rezolva prin crima ci, dimpotriva, se agraveaza. Mai mult, Breivik insusi e un simptom al crizei civilizatiei occidentale. La fel ca si liderii fascisti interbelici.

    Eu zic ca e o mare diferenta intre o rascoala, atunci cand masa poporului nu mai poate suporta impilarea si instinctiv se ridica, si actiunea terorista a unei secte care vrea sa izbaveasca poporul prin crima si care promoveaza o ideologie revolutionara. Rascoala e una, terorismul e alta. Rascoala e una revolutia este alta.

    In fine, ceea ce ma deranjeaza la dumneavoastra si la ceilalti neolegionari este faptul ca le reprosati romanilor ca freaca menta in timp ce Romania piere, eventual asuprita de „jidanii” din oculta, si ca in loc sa aprecieze lupta revolutionara legionara (care nu a fost cu gloante oarbe) striga nolli me tangere. Dar este evident ca, (macar si doar uitandu-ne la criza natalitatii mentionata in filmuletul de mai sus) mergand pe directia pe care merge, Europa la randul ei piere. Si noi cu ea. Este evident incotro duce actualul sistem capitalisto-socialist si mi se pare si destul de evident ca, in afara ipotezei ca va sufla din nou Duhul peste Europa, sistemul nu va putea fi rasturnat prin mijloace electorale (si trebuie sa asteptam a doua venire). Sau va fi prea tarziu. Se va ajunge la scenariu bosniac in Franta, asa cum afirma de curand un reprezentant al dreptei franceze.

    Deci date fiind circumstantele, asemenei lui Corneliu Zelea Codreanu, Breivik a hotarat sa treaca la actiune si „sa raspandeasca moartea asupra viesparelor stangiste” (ca tot ne intrebam noi ce anume voia sa spuna CZ Codreanu prin chestia respectiva), deoarece, „pe linia legilor europene” nu mai poate face nimic. Sau cel putin asta crede (ca nu se mai poate face nimic legal) si nu e singurul. E plina blogosfera de blogeri de dreapta frustrati. Si vin camarazii si spun ca ahhhh, nu, asta spre deosebie de Codreanu e patologic! E psihopat si mason! N-are nimic de-a face cu dreapta! Ne dezicem, ne dezicem! Nu te cunoastem! Dar ramanem legionari pana la moarte!

    Deci daca dumneata ma iei de manelist pasiv, treci colo si te raliaza cauzei lui Breivik si fii legionar autentic. Sau, ca legionar bun ce esti, spune ca nu a gresit in principiu cu gloantele. Poti spue ca a exagerat un pic dar nu te dezice si punct. Nu veni acum sa-mi spui ca nu are nicio legatura. Pentru ca la randul lui, Breivik iti va zice ca esti un manelist. Care l-ai transformat pe Codreanu, din cruciat viril ce era, in personaj de manea. Care se razboieste cu dusmanii doar la nivel de manele. Nu si pe bune. De fapt, cam asta inseamna de fapt prelucrarea duhovniceasca a Legiunii de care se ocupa camarazii in ultima vreme. Troparele legionare care s-au cantat la aniversarea parintelui Justin sunt niste manele ortodoxe.

  7. Din moment ce nouazeci la suta din vest europeni (nici in Est nu stam prea bine) isi aduc aminte de „religia stramoseasca” doar de Paste si Craciun, precum domnul Mihaies (de fapt, din astia nouazeci la suta, multi nu-si mai aduc aminte deloc), nu vad de ce a trebui sa ne mai miram ca, in mod natural, civilizatia crestina piere? E normal sa piara. Civilizatia crestina se mentine prin euharistie. Nu prin craciunitze, iepurashi si caltaboshi (de plescoi, eventual). Si nici prin „intiativele europene” ale domnului Baconsky, menite sa transforme (dupa cum bine sublinia Mircea Platon) sfanta impartasanie intr-o „acciza europeana”. Pe vremea cazului Corneanu, domnul Mihaies se razboia cu „fundamentalistii”. Acuma zice ca de fapt nici nu exista „fundamentalisti crestini”. Nu exista. Exista crestini autentici, care il urmeaza pe Hristos, si crestini de fatada, care il vand pe Hristos la schimb pe fonduri europene (din care pana acum am absorbit 3%, in timp ce Polonia „reactionara” care a scos avortul in afara legii a absorbit 100%; celui ce are i se va da, iar de la cel care n-are se va lua si putinul pe care il are). La asta se mai adauga si crestinii psihopati, precum Corneliu Zelea Codreanu sau acest Breivik (care e mai degraba cruciat decat crestin). Crestinii psihopati si crestinii de fatada ingroapa crestinsimul autentic. Si cand vezi cum avocatii crestinismului psihopat isi dau mana cu avocatii crestinismului de fatada (alinata Adolf-Baconsky) chiar ca ti se intoarce stomacul pe dos. Nu poti sa te gandesti decat ca ii arde adevarul si d-aia isi dau mana, regasindu-se in minciuna. Doua minciuni, oricat de radicala ar fi diferenta dintre expresiile lor obiective, au infinit mai multe in comun decat au in comun adevarul si o minciuna care „aproximeaza” adevarul cat se poate de mult. Pentru ca adevarul si minciuna nu au nimic in comun. Multiplele minciuni, in schimb, au totul in comun.

    • Vestitor zice:

      Tot asa cum presa si occidentalii se strauduiesc sa scoata din Breivik un fundamentalist crestin(aberanta alaturare de termeni) sau mai simplu un fel de crestin, tot asa si voi incercati sa faceti din Codreanu un psihopat sau un terorist si din miscarea legionara o secta.
      Daca este adevarat ca miscarea legionara este o expresie reactionara in contextul emergentei bolsevismului si esecului liberalismului, nu este mai putin adevarat ca daca la tinerete, revolutia franceza a fost varsare de singe, a trecut incet spre umanismul liberal, maturizindu-se si imbatrinind intr-o sinteza abominabila intre marxism si neoliberalism. Si tot asa miscarea reasctionara, manifestata la tinerete ca nationalism si fascism(care insa desi reactionar s-a lasat ispitit de utopiile stingiste, sfirsind intr-un imanentism, la fel de lamentabil ca si acelea), cautindu-si disperat traditia si normalitatea pierduta si-a regasit in conservatorism si distributism, la maturitate dimensiunea autentica, categoric crestina, intr-un sens realist si masurat.
      Miscarea legionara care a gresit DE PRINCIPIU(in ce priveste treaba viesparelor jidanesti si asasinarea terorista a fruntasilor evreimii), nu a esuat lamentabil in utopii si totalitarism, ca fascismul si comunismul, ci a depasit ispitele(nu in intregime), cedind unor „ispite” mai specific romanesti: simtul masurii, realismul, poruncilor si intelegerii crestine a istoriei, producind spre al doilea razboi mondial, un soi de conservatorism, chiar metapolitic.
      Si nu vorbim de un psihopat(condamnabil de principiul la iad, dupa unii) care educa tineretul in cuiburi si formeaza caractere, ci de un om care a gresit (de principiu iarasi, initial) si apoi a gasit o forma mai adecvata realitatii si vointei lui Dumnezeu, de a da un exemplu sau o incercare de lucrare romaneasca pentru normalitate.
      Pentru violentele tineretii, au trebuit culese ulterior, cele ce au fost semanate, nu ispasite prin suferinta, ci suportind suferinta ca o consecinta, fara a face din ea prigoana crestina si fara a se pretinde sfinti si mucenici. Ulterior, prin alegere personala, nu legionara, unii chiar au devenit, altii au ramas oameni normali si s-au indreptat din pacatele tineretii si pornirile violente, catre o viziune, dobindinta inca din vremea prigoanei(de prin 1933-1936), a unui alt fel de a „reactiona”.
      Voi scoateti pur si simplu din cadrul unui proces istoric inceputul si-l stabiliti ca dimensiune esentiala si definitoriu, ba chiar ca si incununare ideologica.
      Si conteaza mai degraba ce gindim noi acum despre virilitatea cruciadei necesare acum, decit cele care sint deja facute, incheiate, iertate sau osindite. Cum ne conservam noi acum si cum ne recuperam?
      Ce ne sta tot timpul in ochi, este ca pe linga antisemitism, ca dimensiune fascista(insa partiala, ca nu includea si conceptia totalitarista a statului sau pe cea rasiala), pe linga antibolsevism si antiliberalism, ca miscare reactionara, in care putem plasa dimensiunea conservatoare, miscarea legionara, mai avea pe deasupra si o dimensiune mistica(dar nu de felul religiozitatii comuniste, ci una ce recurge la traditie si la lucrarea bisericii), care nu prea intra in schema tipica a fascismului.
      E suficient insa sa aflam cum se raporteaza la acestea cei de atunci, cum au scris despre ele si cum le privesc si socotesc ca trebuie lucrat acum, „simpatizantii” de acum.
      Si iarasi: este tot atit de psihopat Codreanu si terorist, pe cit este Breivik de crestin si de sanatos la minte. Si erat tot atit de influentat ideologic si coordonat de Hitler legionarismul, pe cit a fost Breivik de coordonat si sponzorizat de „oculta” .
      Iata ca niste analogii exista.
      Oricum noi sintem in Romania si cum spuneam, dincolo de ce spun baietii cuminti, care sint afundati cu nasol in carti si altfel in familie si la biserica, intrupind cit de serios posibil normalitatea si rezistind ispitelor contemporane, nu vom avea nici un Breivik, ci o masa informa de manelisti, poate chiar mai reactionari si mai rezistenti la influentele occidentale si multiculturaliste decit ceilalti. Fata de pericolul musulman, nu mai zic.
      Nu-i de mirare ca daca pe altii i-au jefuit si asediat, la noi s-au asimilat…navalitorii.
      Numai ca nu se lasa astia „ai nostri”, de vindut tara si valorile, pe nimic.

      • pepe zice:

        Pai din moment ce gandeau perfect simetric, asa cum rezulta din citatul din Pentru Legionari pe care l-a redat Alex Racu, si din moment ce in Pentru Legionari, Codreanu, in loc sa se dezica sau sa se trateze, glorifica instinctul martiric al tinerilor complotisti, nu vad de ce unul e psihopat si altul nu. Sau de ce unul e crestin si celalalt nu. De ce unul e crestin si celalat psihopat? Chiar nu inteleg!

        Altminteri, cred ca e una din cele mai aberante postari de pana acum ale Vesitorului. Cum Miscarea Legionara s-a nascut din crima pentru a-si gasi la final esenta in conservatorismul distributist!!!??? Cam ciudat, tinand cont de faptul ca la faimosul congres de la Targu Mures, acela din perioada reactiunii alternative, Mihalache era trecut pe lista ticalosilor care trebuiau pedepsiti. Si cum ca Miscarea Legionara nu a sfarsit in totalitarism!!!??? Arata-mi un singur istoric serios (deci nu cei de la miscarea.net) care sa spuna ca guvernarea legionara nu a avut caracter totalitar. Aceleasi vrajeli Vestitorule. Miscarea Legionara a devenit ceea ce era de fapt, atunci cand nu mai exista de fapt sau era complet irelevanta. Esenta e in sfintii inchisorilor. In oaia mitica din balada cu cei trei ciobanasi. Romanii e iubitori de straini, mai ales d-aia cu perciuni, manca-le-ar inima cainii, etc. Blah, blah, blah…

      • Will zice:

        Zice Vestitorul: “miscarea legionara, mai avea pe deasupra si o dimensiune mistica(dar nu de felul religiozitatii comuniste, ci una ce recurge la traditie si la lucrarea bisericii), care nu prea intra in schema tipica a fascismului.”

        Umberto Eco: „Fascismul italian a fost primul care a infiintat liturghiile militare, un folclor, o moda.”

  8. Donkeypapuas zice:

    Aruncaţi o privire pe postarea Roxanei Iordache – http://roxanaiordache.wordpress.com/2011/07/24/oroarea-de-la-oslo-miza-un-pseudoconcept-inept/ – şi tabloul se complică. Statul norvegian avea de gând să recunoască Palestina iar printre tinerii laburişti din tabără se făceau simţite reacţii anti-Israel. Au fost puşi la punct rapid!

  9. Profilul extremei drepte s-a schimbat, fata de interbelic, pentru ca s-au schimbat circumstantele. Atunci era vorba de „pericolul jidanesc”, acum e vorba de „pericolul arabesc”. Dar schema este aceeasi: niste imigranti periculosi ne invadeaza, favorizati de tradatorii care ne conduc, tradatori care trebuie indepartati de la putere prin violenta. Si da, date fiind noile conditii, Israelul ar putea avea interesul sa sprijine extrema dreapta europeana, care acum are prea putin de-a face cu antisemitismul (numai Adolf nu s-a trezit inca la noua realitate). Ca o face sau nu e o alta chestiune. Nu putem discuta fara probe. In plus, exista si o reactie atavica a talibanilor crestini de a da automat vina pe Israel (meteahna veche) mai ales atunci cand sunt confruntati cu talibanismul din propria lor ograda, pe care altminteri il tolereaza sau chiar il incurajeaza. O reactie tipic infantila.

    In concluzie, e cat se poate de clar ca Breivik, ca si Corneliu Zelea Codreanu, nu e bun crestin. Nici nu sunt unul si acelasi personaj. Dar avem asemanari esentiale. Mai mult, dreapta revolutionara (fascista sau neofascista) nu e chiar dreapta ci o dreapta/stanga, dar nu e nici stanga. Extrema dreapta e un fenomen complex. Insa stim ca, din nefericire, multi crestini (mai mult sau mai putini sinceri) au fost captati de dreapta revolutionara si au devenit (mai mult sau mai putin) rinoceri. Si inainte de a ne ocupa de teoria conspiratiei, noi trebuie sa ne facem curatenie in propria ograda. Care e plina de tot felul de gunoaie. Fireste, fascismul/legionarismul e doar unul dintre ele. In ciuda acuzatiilor care mi se aduc de catre diferiti pugilisti specializati in eschive, legionarismul nu reprezinta unica mea preocupare si nici unica problema a Bisericii Ortodoxe.

    • Vestitor zice:

      Faceti o teribila confuzie.
      Faceti o analogie superficiala intre pericolul islamic de acum si „hidra iudeo masonica” de atunci, intrucit prima apare in contextul pierderii si devierii unei identitati(prin subminarea ideologica a temeliei mostenirii europene-crestinismul), iar a doua a aparut pe fondul unei tumultoase si virile expresii emergente a unui nationalism organic, care in afara de afirmarea tare a identitatii, lovea si se revolta (previzibil) si in cele care il stinjeneau sau contestau.
      Insasi notiunea de purificare etnica, indiferent cum este acum inteleasa, sau cum era pusa in teorie si practica atunci, e un indiciu clar al cauzelor xenofobiei sau determinismelor negative de atunci. La mare distanta de modul in care politicieni, intelectuali, formatori de opinie si chiar indivizi comuni, dezaxati, pun problema „invaziei” islamice.
      Sa nu uitam nici felul in care s-au asezat alogenii in teritoriile noastre in veacurile trecute si din ce motive si pe ce filiera s-a realizat migratia islamica.
      Chiar daca in aparenta exista in ambele cazuri o problema, care se cere rezolvata, nu putem spune acelasi lucru despre cauze si fenomen in sine. Nu doar motivatiile sint diferite, ci si premizele. Din acest motiv nu trebuie sa ne punem nici o centura de siguranta, intrucit oricare vor fi acum solutiile si exagerarile, sigur nu mai exista teren nici pentru exterminari in masa, nascute din manipulari ideologice(sa psihologice) si nici pentru conflicte armate. Cu toata aparenta ideologica si actele teroriste izolate(nu cele musulmane), sint simple consecinte ale unei provocari, ale unei disolutii si degenerari globale, care fac imposibila orice coagulare.
      Concret, orice solutie, daca e sa apara vreuna, va fi la scara umana. Inclusiv cele disperate si schizofrenice. Si este mult mai posibil un cit de mic salt spre o comunitate inchegata pe principii crestine(cooperativism, solidaritate), decit spre grupuscule, minate de reflexe gregare(exemplul ungar e o parodie si o farsa). Prejudecatile „capitaliste” si „liberale” au lasat pur si simplu o efigie prea adinca in noi si socialismul nu mai poate amagi pe nimeni(desi sint multi oportunisti, care inca mai umbla cu cadavrul acestuia in portbagaj…sau in dulap).

  10. avocatul poporului zice:

    Hopa! Dar uite ca treaba poate fi lecturata si invers. Sa lasam la o parte faptul ca Aligica nu zice nimic, ca de obicei, depre efectele dezastruoase pe plan social, cultural si demografic, ale modelului economic pe care il sustine. Dar daca ar fi scris articolul asta in anii douazeci, dupa complot, sa vezi ce i-ar fi facut in anii 90′ Zigu Ornea! Tot in paginile revistei 22!

    Citez:

    „Cât poţi ataca identitatea naţională a unor popoare, fără să ai o contrareacţie? Cât poţi susţine politici de emigrare ce subminează profund ţesătura socială a ţării gazdă, fără să ai reacţii de respingere violente? Cât poţi insulta şi persecuta tradiţia religioasă a locului, iudeo-creştină – făcând politică instituţionalizată din asta -, fără ca adepţii acesteia să iasă din resemnarea şi comoditatea habituale, reacţionând violent? Cât te poţi juca cu focul, manevrând jocul acuzelor şi stigmatizărilor corect-politic, cu beneficii corect-politic, pentru agende corect-politic?”

    Mai multe detaliila: http://www.revista22.ro/despre-oslo-incorect-politic-10993.html

    Carevaszica infieram dreapta interbelica, dar doar dupa ce civilizatia crestina a devenit iudeocrestina, si dupa ce filosemitii au devenit de dreapta si antisemitii de stanga. Carevasazica coane Fanica, fascistii lor e rai dar fascistii nostri e buni. Fascistii antisemiti sunt rai. Dar fascistii filosemiti e buni. Ca e de-ai nostri.

    • sacrebleu zice:

      Textul lui Aligica e delirant. Pai, daca elitele sunt de vina pentru „declinul” Occidentului, pentru ca „fac si desfac,” cum se face ca la noi „elita” e inocenta si ca de vina e poporul? Sau noi nu suntem „rasa alba”, vorba lui Mihaies, un tovars de idei si de finantari al lui Agilica.
      Si apoi,daca tot sunt elitele intelectuale de vina, adica ideile, la ce bun sa mai studiem economia politica? Ca mai ieri alaltaieri dl Agilica si alti ciraci ii tot trageau ca cine nu cunoaste economie politica nu are voie sa vorbeasca. Elitele intelectuale sunt de vina. Elitele economice nu?
      Atunci inseamna ca, in Romania, mogulii sunt inocenti si toata vina o are elita.

      • pepe zice:

        Noi nu suntem rasa alba. Aia sunt germanii. Noi suntem rasa inferioara.

      • sacrebleu zice:

        „Rasa alba”, ca si rosia romaneasca. Mai intai o distrugem in numele neoliberalismului, globalizarii inevitabile etc, si apoi o deplangem (http://www.revista22.ro/ro351ia-nu-montan259-11004.html). Cu o singura deosebire: rosia romaneasca a fost o realitate, „rasa alba” nu. Rosia romaneasca a fost ingropata de aceeasi oameni care acum vor sa inventeze o „rasa alba” OMG.
        Sa le dea Dumnezeu pe masura inimii lor tuturor ticalosilor si oportunistilor care mai intai acuza de „legionarism” pe orice sustinator al traiului normal pentru ca apoi sa se erijeze in aparatori ai „organicului”. „Blut und Boden”, hai?!

  11. UmbraSerii zice:

    Cred ca limita penibilului a fost atinsa din nou si pe noi culmi – se pare d-le Racu ca aveti resurse inepuizabile. Acum cand lumea inca nu si-a revenit in fatza tragediei din Norvegia, nu gasiti altceva mai bun de facut decat sa polemizati jenant cu grupul Codrescu-Tarziu, exploatand acest fundal dramatic ca un adevarat cioclu ce isi cauta profitul in cadavre.
    Nu ma mira ca nu ati scapat prilejul de a va etala umorile antilegionare, secondat de cativa retarzi care se incurca in cuvinte, ci ma mira ca nu sesizati ridicolul in care va plasati.
    De fapt avem aici un exemplu care poate deveni clasic de ce inseamna sa „arunci margaritarele in gura porcilor”, pentru ca porc trebuie sa fii pe scara evolutiei sa-ti permiti sa faci o comparatie intre Codreanu si acel anonim dezaxat, necum sa mai si gasesti asemanari …

  12. @ Will

    Nu doar atat. Un publicist legionar a scris in Porunca Vremii ca „Dumnezeu e fascist”. Pentru altii e baietzas de cartier. Pentru corectii politic tot fascist e. Asadar, ca veni vorba de argumentele lui Claudiu Tarziu, legionarii nu sunt fascisti. Doar Dumnezeu e fascist!

    @Umbraserii

    Ca de obicei, singurul dumneavoastra argument este decretarea faptului ca eu nu as avea argumente, insotita de o injuratura. Sa stiti ca vorbiti foarte urat. Ati avea ce sa invatati de la Vestitor. De altfel, va postez doar penru ca vreau ca cititorii (aia care au ochi de vazut) sa vada care este nivelul sustinatorilor Miscarii Legionare. Sau mai bine zis al unora dintre acestia. Ca Vestitorul, desi deseori incoerent, e totusi bine crescut.

    • UmbraSerii zice:

      Nu afirm ca as fi din cale afara de politicos … incerc si eu ce pot, ca atunci cand cineva te injura de mama …
      Si unde ar fi ma rog injuratura de care ma acuzati dvs pe mine ? Cumva la Matei 7/6 „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.” ? Sau ca am plusat cu scara evolutiei nu va convine ? Imi cer scuze in acest caz de la porc … el nu are nici o vina saracul …
      „Ca de obicei” insa dvs veniti cu o sentinta malitioasa fara nici o legatura cu argumentele sau neargumentele preopinentului care va este incomod si de aceea nu consider ca mai are rost sa aduc argumente in acest spatiu … cel putin nu atat timp cat construiti pe jocuri de cuvinte si invective (dar desigur nu „injuraturi”) cu pretentii de concluzii, oricat de „destepte” le-ar gasi unii (putini din fericire pentru bunul simt romanesc) dintre cei care va sustin.
      Dar ce pot spune mai mult decat: sa va lumineze Dumnezeu !

      • V-am injurat eu de mama? Ma rog, daca tineti atat de mult la precizia terminologica, admit ca nu m-ati injurat ci doar m-ati insultat, etichetandu-ma drept porc. In opinia dumneavostra, comentariile pe care le postati pe blogul meu sunt margaritare. In opinia mea, sunt comentarii care pot fi apreciate, sau macar tratate ca respectabile, doar de catre boi. Altminteri, si eu va urez multa sanatate.

  13. Donkeypapuas zice:

    Mi-am aruncat privirea pe articolul lui BAligică de siteul revistei 22 la care a făcut referire Avocatul Poporului şi am rămas perplex. Să spui că ceea ce s-a petrecut în Norvegia este doar un „incident regretabil”…

  14. In ceea ce priveste articolul lui Aligica, problema e ca o autentica etica a ospitalitatii se poate fundamenta doar pe principii crestine. Care sunt subminate de marxisti/neomarxisti si pervertite de fascisti (sau, ca veni vorba, de neoliberali). Ca asa, ca tot veni vorba de maimuta si pacaul originar, stim gluma lui Soloviov: „Omul se trage din maimuta, de unde rezulta ca toti trebuie sa ne iubim unii pe altii”. Ma gandesc la reflectiile Sfantului Nicolae Velimirovici, de la care invatam urmatorul lucru. Daca inima europenilor nu s-ar fi indepartat de Hristos, nu ar fi incaput pe mana neomarxistilor. Nici nu ar fi avut motive sa se tama de imigranti deoarece i-ar fi asimilat in mod natural. Islamizarea Europei care vine din exterior e doar un epifenom al adevaratei probleme: decrestinarea care se produce din interior. Cert este ca in momentul de fata, Occidentul se afla intr-o tripla criza: demografica, economica si culturala/spirituala. La aceasta se mai adauga si un razboi al civilizatiilor. Deci cred ca ar trebui sa ne punem centurile. Nietzsche a spus: „povestea mea este povestea urmatoarelor doua secole”. Secolul XX l-am vazut. Urmeaza partea a doua.

  15. Vestitor zice:

    Problema este poate ca decrestinarea din interior, nu se produce in cei multi, care in nici o epoca nu au asumat nici un crestinism. Nici in Romania profunda nici aiurea. Ci in cei putin, care ar putea fi sarea pamintului. Fireste ca in epoci cind acestia sint modele si cei multi, nu intra in mocirla. Ceea ce nu e cazul acum.
    Ma intreb daca ati citit din scrierile lui T. E. Hulme(in traducerea lui Mircea Platon) care are o viziune foarte proaspata(detestabil si deplasat cuvint si analogie in gindirea lui) despre schimbarea de paradigma catre un nou clasicism. Cel am masurii, limitelor umane si respingerii iluziei progresului. E adevarat ca nu prea discuta(sau nu a apucat) problema desavirsirii, desi se poate desprinde ceva din farimele de „cenusa” pe care ni le propune. Ne-ar fi suficiente distinctiile cu care opereaza, macar asa ca exercitiu, sa ne dam seama ca cele care tin de ritual, in sine nu au cum sa fie pervertite si gresit directionate si necum afectate de vreo ideologie. Chiar si din nadejdea in cei putini si in cele putine(scrise) despre adevaratul chip al crestinismului si adevarata lucrare a Adevarului. Din pacate, cum ne arata si Hulme noi nu cunoastem(si nici nu vrem) adevaratul inteles al epocilor si evenimentelor istorice, pentru ca ne lipseste o functie critica fundamentala. Care ar adresa foarte potrivit acel spirit de posesivitate si ireductibil prin care vrem a trunchiem, sa falsificam si sa siluim diferite portiuni de realitate in prejudecati proprii sau care tin de contextul epocii. Sau in ideologii si formule reflex, devenite automatisme intelectuale si verbale, care stilcesc si perturba comunicarea si asa destul de dificila(spre imposibil).
    Asa zisele constari despre evidente si asa zisul realism sint simple cuvinte goale, daca ne suspendam acea functie critica, care ne fereste si de cuvinte mari si de senzatia de invechire(care ne ispiteste cind cintarim cele vechi si bune) si ispita rumegarii dogmei, a celor revelate, prefacind-o in ceva comod, ceva propagandistic, cu care sa ne incintam urechile si mai urit-sa ne indreptatim.
    Adevarul de care vorbiti si care alti evident ca il falsifica si instrumenteaza si altii(ca legionarii) sustineti ca l-au batjocorit, nu este ceva care poate fi posedat, cu care se poate jongla, dispus la analogii si impresii artistice(ca cele omenesti si prea omenesti) si este mai bine de intrebuintat in sensul expresiei(in duh si adevar). Care pe linga ordinea fireasca, mai presupune si altceva: gradul de onestitate fata de sine si capacitatea de a-l vedea pe celalalt cum este bine(nu cum este voia noastra. Altfel spus, daca tot pretindem ca sintem buni deosebitori ai celor ale duhului(care nu se vrea propovaduit fara lucrare, nici marturisit fara efort(critic in primul rind, pocainta i se spune in biserica), se cuvine sa lucram cu mai multa grija si discretie…in adevar. Adica pe fata, sa indreptam fiecare ale noastre si sa ne incordam din toate puterile fata de impostura, minciuna si esec duhovnicesc. Dar asta este o incordare in primul rind spre sine si apoi spre exterior. Si istoria, relativa cum e ea, ar trebui sa ne fie suficienta pentru asta.
    Refuz sa dau explicatii si sa trec totul in limbaj concret, accesibil fara efort, pentru ca prefer sa fiu incomod, celor siguri si fara indoieli 😉

  16. Claudiu D zice:

    Reproduc urmatoarele:”putini din fericire pentru bunul simt romanesc”
    Va rog sa detaliati , daca se poate , ce semnifica pentru dv. bunul simt romanesc invocat la sfarsitul sentintei pronuntate.

  17. Claudiu D zice:

    Am omis
    pentru @umbra serii

  18. cellula de baza zice:

    Aligica e tare:

    „20 Dragos Paul Aligica 2011-07-26
    In ceea ce priveste “extrema dreapta”, ca sa incheiem cu circul asta al insinuarilor si asocierilor: Da, sunt de extrema dreapta, nationalist, extremist, fundamentalist in liga cu parlamenarul Frontului National, Romania Mare, adaugati aici ce mai credeti de cuvinta. Satisfacuti? Am dat eu in scris negru pe alb. Nu mai e nevoie sa va strofocati atat. Gata: e rezolvata. Acum ca ne-am linistit, si ce era de demonstrat a fost demonstrat, care e problema? Nu va suparati, sunteti cititorii mei dragi dar cand veniti si imi aplicati ca la manual procedurile standard ale corectitudinii politice, sunteti obositori si plictisitori. E o constatare amicala, asa cum comentariile dv sunt si ele, nu ma indoiesc, amicale. A incerca sa lipesti cuiva eticheta de “extremist de dreapta” in mod cu totul gratuit si a sugera in mod insidious marginalizarea sa, fac parte din regulile jocului, nu-i asa?”
    (http://www.revista22.ro/despre-oslo-incorect-politic-10993.html)

    Asadar, Fundatia Konrad Adenauer finanteaza extrema dreapta in Romania! Dl Aligica si dl Mihaies (apologetul „rasei albe”) ar trebui declarati, pentru aplecarea duioasa asupra ideologiei norvegianului criminal, membri ai dreptei Trollolol. Un astfel de pitic oportunist (cand cu steaua, cand cu crucea) e si Neamtu, ale carui denunturi „antilegionare” nu le-am vazut taxate de dl Aligica. Dl Aligica vorbeste in schimb de „identitatea profunda…” Mai, sa fie…

    • citizen kane zice:

      Iata si reactia lui Cornea:

      http://www.revista22.ro/articol-11025.html

      Realitatea e ca luandu-si drept paravan civilizatia iudeo-crestina si prietenia romano-israeliana, Aligica foloseste dublul standard. Nu vad de ce schema lui (elita irealista, ideologie, popor, reactii negative de tip extremist, etc) nu s-ar aplica la fel de bine (si la fel de sociologic) si la perioada interbelica. O da pe sofisme de trei parale cand zice ca asocierea prin citat se reduce la „afara ploua”, cand de fapt, in esenta, e vorba de aceeasi problema. Limita tolerantei. In plus, oricat ar trage matza de coada, argumentul lui nu este unul liberal, pentru ca liberalismul nu recunoaste decat existenta indivizilor abstracti, ci e unul ce tine de conservatorismul etnocentric. Evident, nemarturisit si neasumat.

      De fapt, Aligica vrea incorectitudine politica, dar nu pentru catei. Pentru ca nu ar avea in veci tupeul sa extraga consecintele generale care deriva din teza lui. Fascismul e bine primit. Atata timp cat nu e antisemit. Atata timp cat e iudeo-crestin, nu crestin. Cel putin pe asta se baza el, in speranta ca il vor ataca doar dusmanii de stanga, nu si prietenii de dreapta. Dar uite ca s-a suparat Andrei Cornea pe el. Si mi se pare ca a fost corect. Nu neaparat in judecata lui, pentru ca si teza realista a lui Aligica are argumentele ei. La limita, poti fi realist pana la cinism, si poti fi idealist pana la iresponsabilitate. Calea de mijloc e greu de gasit. Ceea ce conteaza insa e ca a fost semnalata utilizarea dublului standard. Iar la capitolul asta, Neamtu, specializat in vanatoarea de legionari, e mare maestru. Macar de s-ar semnala dubla masura de fiecare data.

    • Donkeypapuas zice:

      Linkul nu mai merge (a fost şters articolul?) aşa că poate vă mai amintiţi ceva din postare.
      Cât despre tovarăşul Cohrnea… Din două vorbe, zece se referă doar la Israel, la evrei şi la cât de reacţionari sunt cei ce condamnă bolşevismul

  19. citizen kane zice:

    Domnul Mircea Platon a scris candva ca fluctuatiile mihailnemtene isi pot gasi implinirea intr-o ipostaza “turcita” a tanarului teolog. Asta in eventualitatea unei islamizari a Europei. Dar pana atunci mai e si, dat fiind faptul ca pentru moment incepe sa bata vantul dinspre extrema dreapta, sa nu ne miram daca in curand, pe langa oda inchinata Capitanului Bligh, trubadurul Neamtu va compune si un cantecel dedicat vikingului Breivik. Domnul Fedorovici are dreptate. La noi e o mare problema cu sensul precis al cuvintelor. Drept pentru care, orice e posibl. E doar o chestiune de timp. Nu uitati. Teza fundamentala a elitei este istoricizarea absoluta a criteriilor, care se tot schimba. De pe azi pe maine. Dreapta cu coloana vertebrala stramba. Sub vremi. In patru labe.

    • Vestitor zice:

      Doar la noi este compromis sensul cuvintelor?
      Ma tem ca si orice incercare de consolidare a unei drepte autentice acum, pe temeiurile realismului crestin, ale comunitatii de persoane, este si ea compromisa. Nu atit de felul in care este intimpinata, sau in care demersurile ei furate si rastalmacite, ci chiar si de cei care pun umarul, cu toata seriozitatea si onestitatea.
      Pentru ca nu avem numai o problema lingvistica, ci si una de limbaj istoric, in care din pacate, criteriile variaza, pentru ca inca nu stau de sine inr-un sol solid, ci inca se revendinca dintr-un adevar, intrupat si conturat destul de relativ.
      De fapt nici nu cred ca este neaparat nevoie de ceva mai mult(de blog, fundatii, articole), cind lucrurile stau asa.
      In istorie, ca si in cultura, agonisirea de adevar, se masoara tot in „contributii”, nu doar in manifeste, ci si in proiecte duse la bun sfirsit. De la cele personale si de familie, pina la cele care lasa urme mai trainice, inca ramase la scara umana. Dar cit timp ne facem probleme muiereste, prin rigorisme intepate, daca impacarile nu cumva sint fatarnice si prea bucolice sau daca delimitarile sint prea trufase, nici macar nu mai avem „ceva” la care sa punem umarul. Nu mai vorbesc de pinditul cu foarfeca prin texte, ca se mai ardem „barbateste” inca o manusa unii altora peste obraz. Dar obraz inca nu avem. Chiar si in intelesul termenului slav, acela de chip.
      Avem inca probleme de „personalitate”. Problema lui „cineva”. Si sintem departe de buna vecinatate a crestinului, mai ales a celui conservator, realist in cele lumesti si bun cunoscator al celor omenesti, in special al limitelor.
      Nu ne-am putea impiedica de „mizele culturale” ale „elitei intelectuale”, nici nu ne-am sinchisi si indigna prea mult de oportunisme iicmer-iste, cu atit mai putin de naluci de extrema dreapta, pentru ca apele limpezi in care ne-am scalda, ne-ar da suficienta vigoare si curatie, ca sa putem impune(nu doar propune), in mod firesc, prin „contaminare” cele bune si normale…vecinilor. Dar inca am senzatia ca ne balacim in aceeasi mocirla. E adevarat ca unii stau cu ochii atintiti la adevarata lumina si nu la vreo fata morgana, dar inca avem de invins si depasit unele moleseli.
      La scara umana nu inseamna neaparat cu putini indivizi sau individual, cu linguseli reciproce, tribale, de secta sau de fan club, ci un spatiu al vecinatatii persoanei, al valorilor normale si al Duhului lucrator, in care putem „trai” si cu greseala aproapelui(fara a sta cu miinile in sin si a i-o ingadui in tacere „politicoasa” si „civilizata”, adica fatarnica si lasa, pt. cine nu prinde ironia), cu nebuloasele, sau cu obraznicia lui si in care practicam cu adevarat ce autentica tacere lucratoare. Pentru ca acolo unde se cuvine sa tacem, nici o legiune de arhangheli, nu ne poate pune paza gurii.
      Aiurea, toate de la o problema de limbaj. In sensul ca fiecare foloseste dupa bunul plac sensul termenilor care il satisface, limbajul pierzindu-si orice rost. Pe cind crestinul nu cauta satisfactie, ci bucurie. A sa, bineinteles, dar mai ales a celuilalt, cu nadejdea ca il va intilni in acel spatiu al bucurie pe Hristos insusi, in bucuria locului in care sa-si plece capul. Poate spune cineva ca macar o farima de asa ceva poate fi banuita, la vreunul din cei care scriu pe aici. Chiar si cind scriu cu atita dreptate(de altfel si incontestabil de cele mai multe ori), despre adevar si rostirea sa. Insa Adevarul nu a ramas doar la lege, la dreptate. Si categoric nici la cultura.
      Citeva rinduri – prea multe – potrivite in post.

  20. pepe zice:

    Uite ce zice Neamtu acum:

    „Îndrăznid să propună această discuţie, Dragoş Paul Aligica n-a uitat să condamne un act abominabil (crima de la Oslo). El este unul dintre doctrinarii dreptei româneşti care au cerut, în numeroase rânduri, despărţirea de fantasmele colectiviste ale naţionalismelor din perioada interbelică. A deplâns fondul anti-capitalist, neo-slavofil şi anti-occidental al ortodoxismului românesc, după cum a respins orice derapaj etnocratic.

    Se poate vorbi perfect raţional despre “character of nations”, fără a reinventa aberaţiile perenialist-misticoide ale naţionalismelor interbelice sau xenofobia şi protocronismul naţional-comunismului ceauşist”.

    Carevasazica fascism sa fie, primim. Dar sa nu fie ortodox, slavofil si anti-occidental. Ci occidental! Blond si cu ochi albastrii. Ar trebui sa-i strigam si noi lui Neamtu. Huo decemvirule! Asasinule!

    In plus, mananca rahat cu separatia dintre fapte si valori, pentru ca Aligica a emis judecati de valoare foarte clare in textul sau. Pe care nu este in stare sa si le asume pana la capat. Pentru ca la noi, valoarea, ca veni vorba de blogul lui Neamtu, e valoare de piata. Iar Aligica refuza sa traga concluziile care se impun tocmai pentru ca urmareste sa-si vanda valoarea pe o anumita piata. Noul fascism basescian, antiromanesc si neoliberal.

  21. Vestitor zice:

    Voi vedeti sau va straduiti sa descoperiti urme sau plasmuiri fasciste, mai multe decit skinheads.
    Printre altele ne lipseste o doza serioasa de ignoranta, dar si de barbatie, ca sa fie posibila astazi orice forma de fascism. Vorbesc de barbatie in intelesul ca cei tineri de atunci aveau serioasa pregatire militara si contact direct cu razboiul. Cu primul razboi.
    Si in afara de asta e satula lumea de orice fel de colectivism si orice alta miscare de masa. Ca fascismul asta este printre altele si poate fi foarte usor delimitat de nationalism, ca si de etnocratism. Ce legatura avea nationalismul pasoptist, cu scheletul iluminist care il exprima?
    O intrebare mai serioasa este daca miscarile fasciste, pe linga colectivism si totalitarism, aveau orientare progresista sau conservatoare(chiar si in intelesul restrins de reactionar).
    Cu analizele de pina acum pare aproape cu certitudine progresist si socialist. Exista si exceptii si hibrizi, dar „matca” fascista asta a fost. Dar fiind in concurenta directa cu bolsevismul, a imbratisat, chiar si la cei mai socialisti(nazisti) haina nationalismului(de fapt un imperialism resentimentar agresiv si vindicativ). Exista si un simbure al antisemtismului aici, mai ales in ce priveste Gemania, unde desi populatia evreiasca era destul de numeroasa, existau relatii foarte bune, care mergeau de la folclor chiar si cultura urbana, pina la marea cultura si politica de stat.
    Tulburarile din anii 20, i-au gasit insa pe multi evrei militanti angajati in cauza socialista internationalista, fapt care i-a cam inversunat pe resentimentari. O problema de concurenta si lupta politica pina la urma, care a capatat, in viziunea unui psihopat(alimentat de scrieri „stiintifice”), fundament teoretic rasist. Studiul raselor era ceva fascinant atunci, ca si etnologia pentru cei mai rasariti si s-a dovedit a fi unealta la fel de bun ca oricare alta, in propaganda si justificarea scopurilor. Un argument este chiar „antisemitismul” oportunist al fascismului italian. Ce sa mai zic de cel falangist. Culmea cel romanesc este cel mai evident si cu temeiuri reale. In fine, inca lipseste cercetarea serioasa in zona asta, ca este inca sensibila.
    Au fost si alte tari unde problema evreiasca era exprimata prin exploatare si coruptie si care au imbratisat „curentul” antisemit aproape imediat. La fel cum a imbratisat „cauza” pasoptista, idealurile „luminilor”.
    Dar daca prin fascism nu se intelege nici macar antisemitism, nationalism si mai putin, crestinism deloc, colectivism si miscare de masa, in primul rind, nu prea ramine nici un fir care sa lege de oportunismul democrat crestin sau neocon de acum. Poate ramine o misca ispita ascunsa in totalitarismul de stat. E penibil ca ei sa va acuze de fascism, voi la rindul lor ii acuzati de fascism, impreuna ii acuzati pe simpatizantii legionari de fascism si tot asa… Macar cind e vorba de crestinism, lucrurile sint mai nuantate. 🙂
    Solutia ar fi sa raminem fermi in caracterul antioccidental al ortodoxiei(desi e gresit spus, ca e o determinare negativa, rasaritean e mai corect, mai ales in raporturile dintre dogma si lucrarea ei in viata cetatii, prin biserica) si in cel universal al clasicismului(care poate purta nume diferite ca medievalism, distributism, localism, realism, normalitate, conservatorism, legitimitate)

  22. sacrebleu zice:

    @ Kane

    Da, Cornea e bun, consecvent in paradigma lui. Aligica e jalnic. „Cobra” a punctat excelent. Uite si aici un text bun, coerent, care se termina cu citatul din Thatcher care spunea ca nu exista societate, ci doar indivizi. Deci, despre ce tesatura sociala vorbeste neothatcheritul Aligica?

    http://www.criticatac.ro/9118/capitalism-fara-democratie-ultimul-racnet-al-neoconservatorimii/

    • pepe zice:

      Da, articolul pustiului e remarcabil. S-a spus si pe aici ca adevarata ideologie a dreptei autohtone e relativismul cultural. Si a subliniat foarte bine faptul ca tesatura sociala este ultima preocupare a unui liberal. Deci articolul lui Aligica e liberal din partzi. Asta pe de o parte. Pentru ca pe alta parte, fireste ca Aligica n-are nici in clin nici in maneca cu nationalismul si conservatorismul. Deci articolul lui este o strutocamila. O proba de oportunism tipica pentru „neoconservatorul sintetic”. Tipica pentru niste oportunisti care injura statul pe banii statului si care nu ne spun nimic despre jefuirea clasei de mijloc de catre aia care sunt „too big to fail”, asmutind in schimb prostimea impotriva imigrantilor si a tuturor amarastenilor.

      Criticatac le mai zice din cand in cand. In timp ce Neamtu se excita cu „darul libertatii”, iata ca a ajuns stanga sa se preocupe de dezintegrarea ordinii traditionale a Romaniei profunde .

      http://www.criticatac.ro/8982/maramures-play-cu-fluor/

      Am unele rezerve fata de text. Dar oricum, e cu mult peste scarboseniile lui Neamtu.

  23. Tudor zice:

    Mie mi se pare curios faptul ca in cadrul unei dezbateri despre caracterul religios sau nereligios al ML nu se iau ca reper miscari al caror caracter religios a fost afirmat de Biserica. De exemplu miscarea de eliberare a Greciei. Ati putea, domnule Racu sa va referiti la aceasta miscare (si la altele, bineinteles)

    • Interventia dumneavoastra este destul de vaga. Intai de toate, nu caracterul religios al ML intra in discutie ci caracterul ortodox al acesteia din urma. Apoi, nu stiu exact ce sa inteleg din afirmatia ca Biserica a afirmat caracterul religios al miscarii de eliberare a Greciei. Daca e sa ne referim la raportul concret dintre Eteria lui Ipsilanti si Patriarhia din Constantinopol, la vremea respectiva relatiile nu au fost deloc amicale, lasandu-se cu excomunicari. Daca e sa ne referim in general la relatia dintre Biserica Greaca si nationalismul elen, dat fiind faptul ca subiectul este unul extrem de vast si complex, v-as ruga sa fiti un pic mai precis. Mai exact, la ce asemanari/deosebiri va referiti si care este relevanta acestora in chestiunea intelegerii raportului dintre Biserica Ortodoxa si ML?

      Intamplarea face ca mi-am scris teza de master tocmai pe tema raportului dintre ortodoxie si nationalism in secolul XIX, in contextul luptei pentru emancipare nationala din Balcani. Si am publicat o serie de articole pe aceasta tema in Rost si in Tabor. Daca va intereseaza subiectul va pot trimte linkurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s