Esprit de corps

Iata ce spune domnul Plesu cu privire la recentul scandal iscat de declaratiile lui Basescu: „Dar îi fac (lui Basescu), apropo de consideraţiile lui „istorice”, un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau. În schimb, alţii au optat pentru sinceritate şi îi felicit cald: Toader Paleologu (în sfârşit la înălţimea tatălui său), Cristian Preda, Mircea Cărtărescu. Dintre gazetari, Andreea Pora şi Cristian Ghinea. ”

Ce concluzie se desprinde din acest text cu „nuante” lacrimogene? Aceea ca intelectualii nu trebuie judecati pentru ca si-au sacrificat libertatea interioara (pacatul suprem nu doar pentru un intelectual, ci pentru orice om), ci dimpotriva, trebuie compatimiti, pentru ca au fost pusi intr-o „situatie imposibila”. Nu, nu aceea de a renunta la sinecuri si la carnatii de plescoi. Ci, bineinteles, aceea de a-si trada prietenul. Prietenul Traian. Nu tovarasul/bossul Basescu. Iar intelectualii nostri, fie ei de extrema dreapta, de extrema stanga, sau extremisti de centru, sunt cu totii extrem de „moderati” atunci cand se discuta tema prieteniei. Sau tema intelectualilor (care e totuna). Si stiu toti un lucru. Ca dragostea e mai presus de adevar. Desi si adevarul e bun. Dar atata timp cat nu intra in conflict cu dragostea. Sau cu interesul (care e totuna). Si o mai stiu si p-aia: „cine esti tu sa judeci”!? Mai exact, cine esti tu ma nespalatule, exponent al Romaniei rurale si profund nedezvoltate, „ca sa-i judeci pe intelectuali”!?

Intelectualii intotdeauna sunt pusi in „situatii imposibile”. Regii nu. Ne-o spun tocmai intelectualii pusi de Basescu in recenta imposibila situatie, si care, in consecinta, isi scotocesc capul pentru a revela noi posibile abordari hermeneutice ale hermeneuticii basesciene. Sau isi ascund capul, adica instrumentul muncii, in nisip. Orium ar fi, daca intelectualul nu poate fi judecat pentru ca a fost constrans sa se faca frate cu dracu, regele poate fi, ba mai mult, trebuie judecat pentru ca nu a facut pe dracu in patru.

La urma urmei, domnul Plesu ne da de inteles ca si intelectualii care si-au aparat libertatea interioara, si intelectualii care nu au aruncat cu piatra, trebuie deopotriva laudati. Unii au marturisit adevarul. Dar sa nu uitam ca ceilalti au marturisit „dragostea”. Adica toti au facut binele. Sau, mai bine spus, toti au facut si binele si raul. Ca nu poti coane Fanica sa faci binele daca nu faci si raul. Ca nici legionarii n-au putut. Si daca n-au putut legionarii, atunci cum ar putea ( cum ar fi putut) intelectualii? Drept pentru care, oile nu trebuie separate de capre. Iar cine le separa sufera de pacatul mandriei. Sau al fariseimului. Si la rigoare, mai e si ignorant. Nu stie ca pe plan transcendent (adica in „piata independentei” unde se pupa, se impaca si se imperecheaza dragastos lighioanele ce apartin tuturor orientarilor moal-religioase), si oaia e capra, si capra e oaie. Sau, cum bine zicea un comentator al blogului: unitatea transcendenta a religiilor = convergenta imanenta a pozitiilor.

Intelectualii nu meritau sa fie pusi intr-o astfel de „situatiune”. Dar merita salariile pe care de ani buni le incaseaza de la stat, sau mai bine zis de la seful lor parsiv si grobian, in timp ce tuna si fulgera impotriva „statului social”, intr-o tara in care milioane de oameni se zbat la limita saraciei. Romanii in schimb, dupa cum ne-au informat recent ordoliberalii coordonati de eterna gingasa mascota a elitei, Mihail Neamtu, nu merita nici salariu minim pe economie si nici asigurare medicala.

In fine, trebuie subliniat faptul ca toti intelectualii „marturistiori” (care, unii dintre ei, de fapt doar au bomabanit cate ceva) enumerati de domnul Andrei Plesu, s-au abtinut insa de la reposuri adresate camarazilor intelectuali. Pentru ca regii, presedintii, regimurile trec. Dar intelectualii raman. Raman unii cu altii, ca pe altii nu au. Si noi ramanen tot cu ei. Pentru ca, nu-i asa, altii mai buni nu avem. Si nici nu meritam. Sa ne mai miram atunci de ce domnul Plesu vrea sa ne duca cu forta la vot?

Anunțuri

Despre Alexandru Racu

Născut în Bucureşti pe 4 Martie 1982. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena şi doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

96 de răspunsuri la Esprit de corps

  1. saranac zice:

    Plesu si gasca lui ii tot trag cu texte impotriva „corectitudinii politice” care e stricatoare de canon si de scara de valori. Pai, vad ca tovarasul Presu da cununita la toti, in mod egal. In clasa lui nu ramane nimeni repetent. Toti sunt premianti. Indiferent ce fac, las’ ca le repereaza onoarea dom Mitica!

    • florin salam zice:

      Pai asa e. Cand e vorba ca sa aiba tot amarasteanu o paine sa manance, fac spume la gura impotriva egalitarismului. Dar cand e vorba de potlogariile lor stau incolonati precum japonezii corporati. Strangeti randurile camarazi! Adica vor egalitate, dar nu pentru catei. Doar pentru cainii care se gudura pe langa domn presedinte.

  2. pepe zice:

    Exact! Ei traduc esprit de corps in romana prin spirit de turma. Si dupa cum stim, urma scapa turma.

  3. Donkeypapuas zice:

    Pleşu i-a rămas „fidea” (vorba lui nenea Iancu). Aşa cum îi era „fidea” şi lui Ceaşcă pe vremea când, după treaba cu „meditaţia transcedentală” se ruga în genunchi (la modul figurat, se înţelege) să nu fie dat afară din Partid. Fusese şi el un amărât, acolo, cu vreo două stagii neînsemnate în RFG şi de unde să ştie, săracu’, cu ce se mănâncă transcedentalismul? Doar se ştie că ăia în Occident îl asupreau în tot felul, îl împiedicau să comunice sau se informeze. Îl tot obligau să stea într-o sală friguroasă cu nişte pereţi tapetaţi cu nişte chestii dreptunghiulare pline de litere. Măcar poze de-aveau, să înţeleagă şi el ceva.

  4. citizen kane zice:

    Nu degeaba domnule Racu a zis Belu Zilber ca la noi comunismul o sa fie combinatie de Stalin si Caragiale. Gasca lui Volodea a reusit sa combine stalinismul pentru eternitate cu caragialismul pentru eternitate.

  5. montezuma zice:

    Buna observatie! Intelectualii, care in mod normal reprezinta constiinta unui popor, nu sunt obligati sa-si exprime opinia in ceea ce priveste istoria nationala, desi sunt responsabili cu „raportu”. Noi in schimb trebuie sa fim obligati sa votam. Sa-i votam.

  6. tony zice:

    Nu domnu Plesu! Cel putin unii dintre ei, nu si-au sacrificat libertatea interioara ca sa nu arunce cu piatra in femeia adultera (a se vedea aluzia la: cine esti tu sa arunci cu piatra). Si-au sacrificat libertatea interioara ca sa nu scuipe acolo unde au mancat. Adica de la stat. Unde mai e inca de mancat. Si liberatea interioara n-o mai au de cand au inceput sa pape de la stat. In plus, daca Plesu zice ca si-au sacrificat libertatea interioara, atunci ar trebui sa traga concluzia: valea! La casele voastre! N-aveti ce cauta in sfera publica! Faceti-va soareci de biblioteca. Caci ce fel de intelectual public poate fi un individ care nu mai are libertate interioara? Si care mai si pupa sinecura?

  7. „Aflat într-un balcon al invitaţilor, pe 18 decembrie 2006, am reuşit cu greu să ascult, în fluierăturile şi strigătele isterice ale parlamentarilor Partidului România Mare, discursul preşedintelui Traian Băsescu prin care a asumat concluziile Comisiei Tismăneanu. În timp ce domnul Băsescu, amintind principalele acţiuni criminale ale regimului comunist, afirma că una dintre ele a fost „distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a Statului român, prin abdicarea forţată a regelui Mihai“, Corneliu Vadim Tudor, transpirat şi surescitat, striga plimbîndu-se cu gesturi convulsive prin faţa prezidiului: „Ce caută Mihai de Hohenzollern aici!? L-a omorît pe Mareşalul Antonescu! Ne-a vîndut soldaţilor ruşi“. La distanţă de mai puţin de cinci ani, Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor au aceeaşi percepţie asupra rolului istoric al regelui Mihai”. ( http://www.observatorcultural.ro/Fals-in-declaratii-cu-presedintele-Romaniei*articleID_25551-articles_details.html )

    • Donkeypapuas zice:

      Din păcate puţini din cei ce au „ascultat” discursul lui Băsescu l-au şi citit mai apoi. Cu sânge rece şi cu un creion în mână ar fi constatat cu surprindere că preşedintele se delimita doar de ceea ce domnia sa considera o „întinare” (ca să reluăm o expresie celebră) a idealurilor marxiste. Ar mai fi constatat, tot cu surprindere, că cei mai vinovaţi şi mai vinovaţi n-au fost cei ce au venit cu tancurile ruseşti ci „linia naţională din cadrul PCR”. Dacă s-ar mai fi avut şi răbdarea de a se parcurge măcar primele 200 de pagini din Raporul însoţitor (pagini scrise dar NESEMNATE de către Volodea) surprinderea ar fi fost şi mai mare. Printre altele Ana Pauker mai că devine o eroină democrată neînţeleasă; Gheorghiu-Dej e un mare stalinist pentru că nu le-a cedat puterea lui Chişinevschi şi Miron Constantinescu; scoaterea trupelor sovietice este considerată şi ea tot „stalinism” precum şi întreaga perioadă de liberalizare. Declaraţia de independenţă din 1964 şi fronda din 1968 sunt negate cu totul. Şi uite aşa se fac ăştia de râs chiar în faţa… americanilor. Recenta carte a lui Larry Watts îi loveşte bine de tot peste bot.

  8. Unbelievable! Ca tot vorbea Mircea Platon despre modul in care intelectualii ne (re)prezinta un dobitoc drept un carmaci inspirat:

    http://www.contributors.ro/cultura/william-bligh-traian-basescu-despre-profilul-psiho-politic-al-ofiterului-de-nava/

    Paunescu era mic copil pe langa astia.

    • t-bone zice:

      In mod normal, asemenea apologii fasciste ar trebui taxate imediat de orice om civilizat. Comparati ce scrie Neamtu despre Capitanul basescu cu randurile aceluiasi Neamtu despre Capitanul Corneliu Zelea Codreanu.:

      „În noiembrie 1994, Mihai[l] George Neamţu scria în Puncte cardinale (anul IV, nr. 11/47, p. 14) un articol sub rubrica „Este tânăra generaţie… o generaţie pierdută?”, din care vă ofer în treacăt următorul fragment: „Să ne mai întrebăm atunci de ce aceşti numeroşi «intelectuali», mulţi dintre ei gazetari, istorici sau analişti politici […], nu pot înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei? Nu pot înţelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mişcare spirituală, o şcoală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povaţa lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» şi rămâne afară «cel ce are îndoieli»”. Sau, acelaşi, în „Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»”, tot din Puncte cardinale (anul V, nr. 1/49, ianuarie 1995), în care îl elogiază pe Codreanu, certându-i pe legionarii şi neolegionarii care se poartă fără tact şi compromit idealurile, şi în care conchide: „Fără a fi excesiv de pesimişti, ghidându-ne doar după realităţile imediate, spunem că orizontul nostru (al celor cu un crez) pare a fi înăbuşit din nou fără nici un scrupul [de puterea politică a vremii – n. mea]. Să înălţăm neîncetat smerite rugăciuni pentru luminarea minţii tuturor, pentru împlinirea dreptăţii Neamului, pentru a deveni o turmă şi un Păstor. Iar prigoana ce ni se pregăteşte să o putem înfrunta uniţi cu toţii în duhul credinţei şi al dragostei pentru Domnul Iisus Hristos şi Ţara aceasta”.

      http://www.rostonline.org/blog/razvan/2008/08/iulian-capsali-despre-mihail-neamu.html
      Pe mine, unul, ma cuprinde frica vazand asemenea fanatici promovati in posturi de conducere in Romania.

  9. gallimard zice:

    Aveti dreptate. Neamtu ar trebui sa-si adune articolele de ieri si de azi intr-un nou volum care sa constituie editia a doua a „Cartii Capitanilor”.

  10. pepe zice:

    Neamtu asta a retinut din carticica: „Capitanul e un om nazdravan” care face pe dracu in patru! Sa nu uitam ca Neamtu s-a format la scoala Capitanului, iar „omagiul” pe care il inchina acum tovarasului capitan Basescu este o replica fidela a omagiului inchinat in adolescenta camaradului sef, Capitanul Corneliu Zelea Codreanu. Cititi aici:

    „Stahanovismul legionar, întrecerea pentru îndeplinirea şi depăşirea planului trasat de la Centru, era posibil pentru că legionarul e un nebun întru „şef”, care e o făptură de basm, polimorf ca Greuceanu şi cu tangajul dârz al unui Hopa Mitică: „Şeful legionarilor este un om năzdrăvan, care din orice împrejurare, oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie să fie învingator. De va cădea, el se va ridica din nou şi va învinge” (punctul 29)” http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-gogosica-sefului-de-cuib.html

    Despre Basescu, in recentul articol de pe contributors, Neamtu afirma exact acelasi lucru! Nu degeaba are Neamtu fatza aia de etern adolescent. La el „sfanta adolescenta legionara”, ca sa-i parafrazez pe cei de la BUG Mafia, e „o poveste fara sfarsit”, cu aceiasi intelectuali care pleaca si vin. Tot ei. Si ei vin mereu, mereu, florile dalbe, si vestesc pe semizeu. Adica pe Capitan.

    Deunazi, Bogdan Duca zicea ca legionarismul lui Neamtu e benign. Aiurea! E din cale afara de malign. Cronic! Recurent! Incurabil!

  11. sahistul zice:

    Vadit lucru, pentru batranul Adolf, cea mai buna lovitura ramane eschiva, acompaniata de eterna rastalmacire. Cu lirismul sau binecunoscut, a inceput iar sa bata campii pe tema garzii de fier vechi, in acelasi duh al reciclarii fara obiect….ca trebuie sa pastram ce a fost bun, ca albul si negrul trebuie sa coexiste ca la chinezi, etc…Si l-am intrebat si eu urmatorul lucru:

    Domnule Codrescu,

    De curiozitate totusi va intreb: Care sunt acele elemente bune care apartin propriu zis legionarismului, si nu apartin la urma urmei traditiei crestine si nationale (ca tot veni vorba de Eminescu)? Ca si la capitolul elemente rele, multe nici nu apartin propriu zis legionarismului ci sunt copiate din fascismele europene. Deci care anume este originalitatea cea buna a legionarismului? Cred ca asta ar trebui clar identificata si delimitata. Ce anume a adus nou si bun legionarismul? Taberele de munca, comertul legionar? Altminteri, in masura in care nu se identifica componenta deopotriva buna si originala a legionarismului, argumentul risca sa fie rasturnat in sensul in care s-ar spune ca datoria noastra de acum este sa mentinem acea parte a traditiei nationale si crestine care s-a pastrat (s-a pastrat?) nepervertita in cadrul legionarismului, in ciuda pervertirilor propriu zis legionare sau de import (national-socialiste, fasciste, etc.). De fapt, cred ca asta e si miza disputei cu fedoplatonul, care daca s-ar purta intr-un climat ceva mai relaxat ar putea fi chiar interesanta si lamuritoare (ceea ce nu prea vad cum s-ar putea face cu Petru Voda). Deci care este componenta (componentele) propriu zis legionara care se cere pastrata, si daca nu valorificata astazi (pentru ca poate nu se mai poate), macar aparata ca atare? Ca vrednica de cinstire.

    Sahistul

    Ce raspund Adolf?

    Unui Anonim nepostat (prietenii ştiu de ce):

    „Ca unul ce semnează „Şahistul”, presupun că distingeţi între piesele albe şi piesele negre. Să nu distingeţi însă şi între bine şi rău, şi să trebuiască să vă arăt eu ce e bine şi ce e rău, ca la oligofreni?! Nu prea-mi vine-a crede!”

    Pai bine mai coane Adolfica, iar o rasucesti, la fel ca si in cazul afirmatiilor lui Radu Preda? Pai eu nu te-am intrebat ce e binele si ce e raul in general, si, in mod particular, ce a fost bun si ce a fost rau la legionari. Te-am intrebat ce anume a fost bun la legionari care apartine de drept legionarismului. Ce element deopotriva original si bun a adus Miscarea Legionara? Care anume este componenta creativa a legionarismului care se integreaza armonios traditiei ortodoxe, si pentru care se cuvine sa-i laudam pe legionari? Ca daca nu-mi spui asta, degeaba mai bati apa in piua cu muraturile tale legionare. Rezulta doar absurditatea conforma careia noi ar trebui sa aparam in legionarism ceea ce, nepartinand de fapt si de drept legionarismului, a reusit cu chiu cu vai si in ciuda legionarismului, sa supravietuiasca experimentului legionar. Dupa ce legionarii au mutilat traditia, vine Adolf si o reface prin operatie estetica. Iar cand ne infatiseaza pacientul refacut, in loc sa zica uite traditia curatata de parazitul legionar zice in schimb: uite adevarata traditie legionara! Deci coane Adolfica, singurul tau scop este ca prin orice mijloace sa te asiguri de deplina integrare a parazitului fascist in organismul traditiei ortodoxe. Cu alte cuvinte, nu te lasi pana nu omori pacientul! D-aia ne tot aburesti cu postari evoliene, si d-aia refuzi sa raspunzi la niste intrebari cat se poate de simple si legitime. Tu vinzi gogosi la prosti. Vinzi aceeasi „gogosica”.

  12. t-bone zice:

    Ma bucur ca si Andrei Cornea e de acceasi parte a baricadei cu Roncea. Asta e ca pactul Ribbentrop-Molotov. Bolsevicii si national-bolsevicii isi dau mana pentru starpirea Europei decente, monarhice, a micului burghez si fermier.

  13. bibi lobotomniau zice:

    Citind articolul fascist al lui Neamtu despre Bligh-Basescu, prevad ca noua editie a cartii de referinta a lui Neamtu se va numi: Capitanul din daramaturi. Cine e Capitanul, stim. Cat despre daramaturi, ele sunt Romania trecuta prin procesul neoliberal de „distrugere creatoare”. Distrugere – a Romaniei – creatoare de sinecuri grase pentru pup-(ba)s(se)curisti.
    Deci, avand in vedere daramaturile, e buna analogia lui Basescu cu Bligh. Doar ca trebuia sa-i spuna Blight: ca in „urban blight”. Sau „potato blight”.

    Am ras cu lacrimi citind aceste doua articole:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/prietenia-romano-israeliana-la-nevoie-se-cunoaste-936965.html

    http://www.gandul.info/puterea-gandului/axa-bucuresti-phenian-ideile-ciuce-ale-ministrului-baconschi-8432486

  14. Nu e de mirare acordul romano-nordcoreean. Se infratesc intelectualii lui Basescu cu intelectualii lui Kim Jong Il. Pai uite ce scrie in constitutia nord-coreeana: „Tovarăşul Kim Ir Sen a fost un genial ideolog şi teoretician, un genial conducător mereu victorios, un comandant strălucit cu voinţă de oţel, un mare revoluţionar şi politician, un mare om”. Cam aceleasi lucruri pe care e spune si Neamtu despre tovarasul Basescu Traian ( Capitanul Bligh) .

  15. Vestitor zice:

    Am o mica observatie, cit se poate de neprofesionista si care totusi merita o dezbatere. „Multi” conservatori recenti compara tendintele hegemonice ale Germaniei de acum sau ale germaniunii europene, cu tendintele imperialiste al reich-ului fascist.
    Daca ar fi sa acordam putin continuturile si sa netezim formele, ar urma ca expansiunea ideologic-globalista de acum, seamana mult mai bine cu cea sovietica, a URSS-ului interbelic. Iata ca tot in sfera Ribbentrop-Molotov raminem totusi. Dar cu o semnificativa precizare…cred. Doua tendinte imperialiste, una desfiguratoare si distrugatoare a traditiei, prin lupta de clasa, alta pastrind doar formal traditia, topita in ideea de rasa pura. Poate nu e importanta precizarea.

    Germania de atunci, a fascistilor si felul ei de a duce politica si a se administra intern, pare ca seama mai degraba, inclusiv ca tendinta ideologica, cu USA de acum.

    Nu putem stabili deci o continuitate intre o Germanie expansionista, care isi facea adepti fanatici ai nationalismului tare si in Romania, pe ruinele „vechiului” risipit si cea re-formata de acum, la scoala neo-liberalismului. Mie cel putin mi se pare ca cei care se revendica de la modelul american acum seamna mai bine cu cei care se potriveau, in politica externa, nazistilor de atunci.
    Iar cei care se muleaza pe tendintele UE de acum, seamana mult mai bine cu visatorii paradisului comunist de atunci sau din Franta postbelica.

    Din acest motiv nu as stabili punti ideologice sau de orice alt fel intre FDC-isti de acum, intelectualii lui Basescu, neo sau ordo-liberalii, pe de o parte si nationalistii interbelici, de orice orientare vor fi fost, de la democrat ca Maniu, pina la totalitar ca …Sima.
    Ca ceva pare ca nu seamana. Atunci ca si acum, au pus pina pe felie, tot oportunistii.
    Si suprema blasfemie…nu stiu de ce fanaticii de atunci imi par mai „kindred spirits” cu conservatorii nostri radicali contemporani. Cei ai micului proprietar, ai economiei la scara umana, ai metapoliticii crestine etc.

    Gresesc oare? Raspunsul il stiu deja, dar nu are valoare convertibila si nici comerciala :p

    • bibi lobotomniahu zice:

      Asta, Vestitorule, e pentru ca nu intelegi nici ce au vrut aia de pe vremuri, nici ce vor astia de azi. Cand ai sa inveti care e diferenta dintre crestinism si „traditionalismul” lui Evola ai sa vezi si asemanarile dintre Reichurile 3 si 4. Si dintre sustinatorii lor.

      • Vestitor zice:

        Ma tem ca crestinismul traditionalist, autohtonist si nationalist al lui Vulcanescu, chiar si in formularea cea mai spiritualista si metafizica, total straina de cea a lui Evola, s-a vazut asezat la egal distanta de filonul capitalist protestant, precum si de cel de masa, progresist(mesianic mai degraba), al comunismului, fara a fi prin asta nazist sau sustinator al modelului economic german. Tot asa precum comertul cooperatist si exclusivist legionar, deopotriva opus modelului comunist si capitalist, nu are nici o legatura cu modelul industrial, socialist german.
        Potrivirea ideologica si in politica externa, este expresia unei forme, a unui trend, care se vede dezmintita de factorul decisiv in interpretare, care inca de atunci, devenise predominant cultural(spiritual) si economic.

        Revenind la reich 4 si 3, care seamana ca si vulpea cu ciinele turbat, putem sa ne dam foarte simplu seama ca intre paiatele slugarnice si oportuniste sustinute acum de fudnatii „culturale” germane si efuziunile ideologice fasciste interbelice, e mare diferenta.
        Un foarte simplu raspuns ne ofera chiar „rebeliunea”. Ei cautau oi si nu…capre insubordonate. Dar oricum ar fi capra nu e nici oaie, nici lup si ar fi pacat sa facem analogie cu cealalta despartire a oilor de capre, care e in alt sistem de referinta.

        Pomenea cineva de faptul ca Maniu a spus despre legionari ca sint totalitari, spre deosebire de democratismul taranist. Fara sa stie a cam amestecat capra cu…varza.
        Pentru ca, iarasi ar merita sa-l (re)cititi pe Vulcanescu, se pare ca de voie, de nevoie, cel putin la nivel spiritual, crestinul e mai degraba totalitar, chiar extremist, nu poate umbla cu compromisuri si jumatati de masura si trebuie sa fie totalitar de intolerant cu sine si absolut de increzator in ceilalti. Lucru foarte strain liberalismului precum si contractului social sau nuptial, care pune neincrederea si oligatia la temelie.
        Totalitarismul de stat respins de legionari atit teoretic, cit si in fapte(refuzul insurectiei, in 1938 sau ulterior, nu discut guvernarea legionara, intrucit e o guvernare pe vreme de razboi si e alt subiect, din categoria „prea tirziu”) este complet strain de cel spiritual, precum si de cel economic…capitalist.

        Ma tem insa ca nu lamurirea si dezbaterea va intereseaza, ci mai degraba umblati cu patul lui procust. Dar nu va opreste nimeni sa va revendicati exclusiv de la modele civilizate si arhetipale, parasind cu totul esecurile istorice, de „masa”. Toata lumea asteapta (mereu) raspunsul bun, al tinerei generatii. E aproape mereu un amestec de a inceput prost si a terminat bine sau a inceput bine si a terminat prost, care e totusi la antipodul lui lingusitorul de ieri, intelectualul public de miine.

        Din pacate cei care cauta astazi firea „lucrurilor”, considera cam nefiresti, iesirile din fire, la vreme de necaz, iar acum ca lucrurile si-au „venit in fire”, ne dau indicatii din fotoliu, despre cum ca cine asculta de Dumnezeu, „biruieste firea”. Si uite asa ajungem „lost in translation” in propria limba.

        Daca e limpede pentru unii rasismul duhovnicesc legionar si totalitarismul lor criminal, fascist, cu mult mai putin reuseste sa ma convinga de potrivirile „ideologice”(aici chiar ma prapadesc de ris) intre oportunisti ordoliberali, democrat crestini si fanatismul interbelic, fie el nihilist sau nationalist.

        Dar desi accept totusi acuzatia de ideologie si ideologizare legionara, de hipnoza in masa si idealism morbid, cind se vorbeste de ideologia FDC sau altor triburi politice dimbovitene sponsorizate, cred ca rid si curcile.
        Tare oportunismul asta fascist romanesc, care te face sa ratezi de doua ori preluare (prin forta) a puterii, doua oferte monarhice de guvernare si pe deasupra te mai duci si la moarte cintind si bucuros.
        Sint convins ca si Nolte deosebera oportunismul aristocratic al lui Il Duce, cel politic si frustrat al lui Hitler, de cel fascist bulgar, spre exemplu.

        O fi in firea balcanicilor zeflemeaua asta si refuzul organic fata de inregimentare si totalitarism centralizat, dar care se impaca de altfel de minune atit cu vrednicia, taria de caracter, dar si cu gainariile marunte si lenea contemplativa si de „bucurosi le-om duce toate”.

        Si de asta ma cam lasa cu ceva indoieli antisemitismul unui Iorga, Paulescu, Codreanu, mitropolitul Corneanu, comparativ cu cel tarist, spaniol sau nazist.
        Rominul se impauneaza, dar tot in lucrari mai domoale si practice „esueaza”, fie un fotoliu caldicel asigurat, fie spinzurat ca un rasculat, fie vrednic si modest, pe socoteala si gospodaria proprie.

        Altfel spus nu sintem predispusi genetic la xenofobie si totalitarism.

        Mai mult ma tem de predispozitia spre sclavie si exhibitionism, pe care o exploteaza la greu, la romani, atit politicienii, cit si corporatiile. Si aici omul nu cauta fericirea adusa de sclavie, bucurindu-se de a fi rotita bine integrata in sistem, ci ca sa arate si el in lume, mertanul si ca s-a ajuns(nu pentru sine macar, ci ca aia bastani).

        Si pt. a preveni asta e mai mare nevoie de o istorie corecta si o explorare serioasa a firii romanului, ca cu totalitarismul cred ca sintem lamuriti ca nici nu l-am avut vreodata in singe, nici nu prinde si nici nu tine mult. Si cred sincer ca nu ne poate reeduca si nici nu ne-a spalat pe creier vreodata vreun totalitarism, de import sau nu, ci tocmai exploatarea naravurilor si a slabiciunilor…firesti.

  16. robert zice:

    Cum de poate un sustinator al capitalismului la scara supraumana – globala – sa se ingrijoreze de asa un mizilic:

    http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dezbateri/baconschi-e-ingrijorat-ca-strainii-ne-cumpara-pamantul-tu-ce-zici-41546.html

    De cand a devenit Baconsky pasunist? Sau e vorba doar de faptul ca, daca ne cumpara unii si altii pamanturile, nu vor mai avea americanii unde sa-si amplaseze rachetele? Cine sunt „dezvoltatorii imobiliari” din Romania”? A mentionat cumva dnul Baconsky dlui Bibi aceasta problema? Sau dnului Yasser? Sau prietenilor chinezi? Sau mallurilor germane?

    Pai, nu asta e piata libera?

  17. lache zice:

    @ vestitor

    N-am mai vazut om care sa delireze la fel de incoerent si in la fel de multe cuvinte precum vestitorul. Cred ca el singur scrie revista permanente dat fiind debitul verbal cu care este inzestrat. Si invarte conceptele teologice si politice mai ceva ca la alba neagra. Acum a inventat si totalitarismul spiritual, ca la legionari toate se spiritualizeaza: si totalitarismul, si crima, si antisemitismul, si ura, si spalarea pe creier. Auzi ce zice vestitorul: „crestinul e mai degraba totalitar, chiar extremist, nu poate umbla cu compromisuri si jumatati de masura si trebuie sa fie totalitar de intolerant cu sine si absolut de increzator in ceilalti”. Chiar asa erau legionarii: absolut de increzatori in ceilalti. D-aia colectau adresele si toate datele personale ale oamenilor de rand. Ca sa le poata trimite felicitari de Craciun in care sa-si exprime sentimentele de incredere. Nu pentru ca sa stie cui sa traga un glonte in cap atunci cand urma sa vina „ceasul pedepsirii”, adica atunci cand urma sa se treaca, hegelian, de la totalitarismul spiritului la totalitarismului statului. Iar atunci cand avenit ceasul totalitarismului de stat, ala nu se pune ca eram in razboi. Frate binevestitor al evangheliei verzi, ne lasi! Conform teoriei lor, (a se citi declaratiile lui Mota de dupa complotul terorist care a dat nastere miscarii „spirituale”) legionarii s-au aflat tot timpul in razboi. Cu jidanii si „politicianii”. Ca d-aia sustinea un anume Tarziu Claudiu ca asasinatele legionarilor nu sunt pacate, deoarece legionarii se aflau, fie in razboi, fie in legitima aparare. Asta este si una dintre caracteristicile de baza ale oricarei miscari totalitare: militarizarea cotidianului si transformarea politicii in razboi. Deci o data ajunsi la putere, legionarii au facut ceea ce au propovauit de la bun inceput: desfiintarea democratiei, prigonirea evreilor, pedepsirea „tradatorilor” si a „vrajmasilor”, distrugerea „lumii vechi”. Adica, altfel spus, totalitarism in toata puterea cuvantului. Spiritual desigur! Ca acolo e esenta crimelor legionare, in lumea spiritului pur! La legionari, spiritismul (ca altfel nu pot sa numesc necromantia legionara) e ca la Plesu! Repliere tactica! Cand nu guverneaza, ca nu poate, leviteaza! Dar adevaratul scop al levitatiei e acumularea de capital politic.

    Dar n-ai ce sa discuti cu Adolf si cu Vestitorul, din moment ce toata scoala si-au facut-o in cuib. Acum nu le mai scoate nimeni din cap cravata de pionier.

    • Vestitor zice:

      Pai aici sta problema, ca unii vor sa sada la discutii, in loc sa-si vada de ogorul propriu, de mestesugul zilnic si de greselile proprii. Am impresia ca vor mai degraba sa (se) conserve, decit sa puna in lucrare. Au pretentii si dezamagiri fata de trecut si viseaza mereu la cai verzi pe pereti.
      E adevarat, cum spunea un mare roman, ca nu este o posibila o cultura si crestere spirituala, faar contemplatie si fara un mic ragaz si liniste si ca nimic nu este mai daunator ca activismul permanent, insa aici sau aiurea, totul pare o competitie permanenta pentru „controlul” trecutului. E un fel de psihoza de tip „who controls the past controls the future)
      Si aici intr-adevar nu exista discutie, crestinul este intr-adevar totalitar. Si in sensul originar al atasamentului total, fata de ceva scandalos pentru minte si nu admite decit un conducator absolut, caruia ii aduce mereu cintare de lauda si multumire.
      Si acel „mic” amanunt, ca toata aceasta supunere si „dictatura” este una a iubirii, face toata diferenta.
      Intr-adevar odata ce scoatem iubirea si libertatea din totalitarimsul firesc(indraznesc sa spun) al modului de viata crestin, al chipului restaurat, totul se transforma intr-o parodie sinistra.
      Tot asa precum ideea de comunitate a fost desfigurata de „paradisul” ideologic comunist, iar cea de libertate de catre bravii si luminatii nostri liberali.

      Si tot atit de firesc este ca intr-un context de limbaj si propaganda totalitara, opusa „vechiului” liberalism asa zis democratic, sa existe incercari de traducere, in acel vehicul lingvistic, a celor cu adevarat vechi, dar niciodata trecute si pieritoare.

      Cum spuneam, pe unii ii preocupa greseala, pe altii…nu numai greseala.

      PS. Am formulat gresit „increderea in ceilalti”, intentionind sa redau ceva corespunzator iubirii de aproape, careia i s-a simtit lipsa, si inca i se simte, la fel de mult ca si iubirii de dusmani. Insa iubirea de dusmani nu merge pina la a sta cu miinile in sin si a-ti vinde aproapele si va dau dreptate, nici pina la crima si substituirea legii.
      Nu inteleg ce problema aveti cu razboiul, voi insiva mereu aflati in razboi cu libertarienii, cu globalistii, cu intelectualii publici si cu oportunistii, fanatici si reeducati…legionari. Insasi razboiul nevazut e o realitate permanenta si din pacate necesara. Nu in sine, ci datorita caderii.
      Normal ca unde ne invirtim in jurul cozii si raminem doar la cuvinte, nu este posibila discutia.

      „Asta este si una dintre caracteristicile de baza ale oricarei miscari totalitare: militarizarea cotidianului si transformarea politicii in razboi. ”
      Asa spune si parintele Cleopa si Cuv. Nicodim Aghioritul, ca adevaratul crestin este mereu in razboi si merge zilnic la oaste. Intrega lui viata interioara, si nu numai, devine desfasurarea unui cimp de batalie. Cu atit mai mult politica. Unde mereu adevarul are de luptat spre a nu fi strivit de minciuna si falsificare.

      Asa ca ramineti dumneavoastra la taifas democrat, pe mai departe, cu propriile ispite si lasati-ne pe noi sa ne exercitam dreptul politic democratic, pe care chiar vrem sa-l aparam, de a fi totalitari, extremisti, intransigenti si fara compromisuri, in alte privinte.
      Ma tem insa ca nici multimea de cuvinte, necesara de altfel, acoperirii unui subiect serios, macar ca incercare, ratata sau nu, nu va este de nici un folos.
      Si poate nici nu trebuie, intrucit cei care pot pricepe, pricep si din cuvinte putine sau chiar in lipsa cuvintelor.
      Cine nu lasa pe cine? Cum pune cineva semne de intrebare si scoate la iveala un aspect mai sensibil, vine si replica: „lasa-ne”, „ne lasi?”. Sa ce? Sa va cintati in struna la nesfirsit? Deocamdata neoliberalii nu va ridica manusa, se cuvine sa va multumiti cu cei care va indeamna la a mai cugeta nitel. Suficient de coerent?

      • mache zice:

        Nu. La fel de incoerenet ca de obicei. Eram la curent cu incapacitatea legionarilor de a distinge intre legitima aparare si terorism, intre razboi si pogrom. Dar vad ca obisnuiti de prea multa vreme cu amestecatul borcanelor, legionarii de generatie noua nu mai sunt capabili nici sa deosebeasca razboiul cu gloante de razboiul fara gloante. Probabil ca oi fi aflat tu de la OTV sau de la radio santz ca Mircea Platon a tocmit o „echipa” ca sa se ocupe de Plesu.

      • Vestitor zice:

        coane mache, esti la fel de adorabil „ca de obicei” sau ca un personaj tipic caragialesc, priceput si doctor in toate. Daca amestecam „noi” borcanele se va vedea si oricum e lipsit de relevanta. Noi nu facem diferenta intre legitima aparare si terorism. Dar domniile voastre sinteti chiar atit de corecti si infailibili in despartit oi de capre? E mult mai mult terorism legionar in pretentiile astea „conservatoare” de a curata „cuibul” de „dusmani”, decit ati fi dispusi sa recunoasteti. Macar atit sa fi invatat neo-„legionarii”, sa fie cu mai multa grija si retinere, in astfel de avinturi. Restul se tot forteaza sa (re)scrie de zor, istoria, in ton cu vremea. De atita „capacitate” si „limpezimi”, imi vine sa vars. Sau cind vorbeai(ca vad ca ne putem tutui), de generatia noua, te refereai de fapt la „voi” si nu m-am prins eu? Cool it, bro’. Ca incepi sa suni a imam, nu a drept credincios.
        Mai relevanta cu mult este mascarada conservatoare, care nu poate respira, decit un aer sterilizat de orice miasme verzi. Treaba asta e ca si cu mucegaiul(verde albastrui) care chiar indepartat, ramine in aer sub forma de spori. 🙂 Poate suna incoerent, dar e mult mai limpede ca aduce si o nota de umor, in atmosfera de aici, care s-a cam amarit de atita seriozitate. Ca tot sint acuzati legionarii de lipsa de umor.
        Si nu toate firele, duc la Mircea Platon si nici OTV nu are monopol pe toti degeneratii si ratatii. Ii gasim peste tot, inclusiv in biserica si in universitati, preocupati de indepartarea rasistilor duhovnicesti si a predaniilor parazitare. De pe pozitiile adevarului fireste. Nu ale indoielii de sine.

    • Truman zice:

      Legat de investitiile germane in elite, merita sa ne amintim ca Noica, Eliade si Cioran au sprijinit la nivel diplomatic interesele celui de-al Treilea Reich (la Berlin, Lisabona si Vichy). „Pe culmile disperarii” a fost scrisa la Berlin, in timpul studiilor oferite de o bursa Humboldt.

      • Donkeypapuas zice:

        După câte ştiu eu toţi aceştia au reprezentat statul ROMÂN. Tot după câte ştiu eu toţi aceştia NU s-au grăbit să facă parte din vreun guvern fantomatic de prin Viena imediat după 23 august (precum nişte băieţi de prin Germania). Cred că prezentaţi acelaşi caz de dezordine logică pe care o întâlnim, din păcate, atât de des în zilele noastre.

  18. Vestitor zice:

    Ma tem ca se vorbeste de alt „reich” acolo. De cel democrat. Si nu cred ca putem da vina neaparat pe nemti(chiar de vor fi dus si nazistii aceeasi politica, ceea ce nu e cazul, a se vedea in „Romania si sfirsitul Europei”, daca poate fi admisa ca sursa valida), care poate chiar nu aveau cum sa-si plateasca datoriile, in timp ce se pompa in ei, dinspre americani, dupa primul razboi.

    Insa pe politicienii care au facut acel compromis da.

    Problema ramine atunci ca si acum aceeasi: interna. Miza articolului lui Platon, care deconspira intentiile Germaniei de astazi, nu intentioneaza sa cheme la ordine pe politicienii, care oricum nu se sinchisesc, ci pe noi, cei care habar nu avem. Cum face si Radu Golban.
    Si asta imi aduce aminte, de o formula implantata in creierul meu reeducat, care se declanseaza cum vine vorba de politicieni, care jongleaza cu avutul public: ca pe meleagurile noastre, cindva, demult, au venit niste „outlaws”, care cereau pedeapsa cu moartea pentru „jefuitorii avutului public”. Mai bine zis comun, nu public.
    E adevarat ca nu democratia era vinovata, ca ii impingea pacatul pe unii la supunere si furt, ci poate tocmai motivele „folclorice endongene”. Ramine sa stabilim si noi astazi, ce impinge elitele actuale, in fundatii culturale „dezinteresate”.

  19. @ Vestitor (care i-a raspuns lui mache)

    Ceea ce imi place mie cel mai mult la toti legionarii astia, cand filtrati, cand disimulati, cand „pana la moarte” precum cainii rosii (a se vedea si cazul lui Adolf) este felul in care strecoara tantarul si inghit camila. Adica pe de o parte baga pe gatul ortodoxiei o toxina maniheist-extremist-hitlerist-terorista, iar celor care refuza sa inghita cocktailul extremist nu le reproseaza ca sunt defetisti, pacifisti, burghezi, lasi, vanduti, democrati, etc., asa cum ar fi normal. Daca legionarii ar fi trait astazi, asa ar fi procedat. Ar fi zis: noi nu suntem extremisti ci aparam adevarul, voi nu sunteti moderati ci faceti compromisuri. Si asa macar stii cu cine discuti. In schimb, neolegionarii de astazi, in loc sa-i acuze de laxitate si tradare pe cei care refuza extremismul legionar, ii acuza in schimb de lipsa de moderatie. De unde or fi invatat ei manca-i-ar tata tehnica asta a dublului discurs? Poate ca de la Volodea. Daca Volodea ii acuza pe taranistii anticomunisti de comunism, vad ca Adolf, Vestitorul & comp. ii acuza pe taranistii antifascisti de fascism.

    Dupa spusele recente ale lui Claudiu Tarziu, ocazionate de recentul taraboi de la Sibiu, in mod legitim se ridica voci indignate de faptul ca in abordarea problemei legionare, in biserica, corectitudinea politica a devenit norma. Or fi si cazuri din astea, nu zic nu. Doar ca se pare ca baietii nu disting intre a fi canonic si a fi corect politic. I-a invatat canonistul Lavric ca apartenenta ideologica a martirului nu afecteaza cu nimic calitatea de sfant (deci n-are decat sa fi fost jitlerist sau stalinist), atata timp cat are „cauza religioasa” (deci nu neaparat ortodoxa) si „pecete etnica” (!!!!????). Doar ca acelasi Sorin Lavric refuza sa le explice prietenilor ortodocsi ce anume a vrut sa spuna cand a scris negru pe alb in cartea lui ca, „judecata cu criteriile lumii de astazi, Miscarea Legionara a fost neindoios o manifestare a raului”. Deci ce a vrut sa spuna? Ca Miscarea Legionara a fost o manifestare a raului si ca sfintii sunt si cu Dumnezeu si cu Satana sau ca, asa, pravoslavnic, criteriile se schimba, o data cu camasa baietilor, cam o data la cincizeci de ani? Iar daca criteriile se schimba o data la cincizeci de ani, atunci ce comuniune putem noi sa avem cu sfinti care au marturisit un alt adevar? Sau, mai bine zis, ce adevar au marturisit ei? Adevarul care se schimba o data la cincizeci de ani?

    Pentru corectii politic normalitatea este fascista. Pentru fascisti, normalitatea este corecta politic. Pentru baietii inventivi normalitatea poate fi deopotriva fascista si corecta politic. Sau mai bine zis, se schimba din fascista in corecta politica de la o postare la alta. Asa cum de la o postare la alta neprietenii devin din protestanti, ultraortodocsi, cum bine observa prietenul Gheorghe Fedorovici. Ca vorba ceea: ce mi-e cincizeci de ani, ce mi-e cinci minute…

  20. saranac zice:

    Asta ar trebui pus ca motto:

    „Pentru corectii politic normalitatea este fascista. Pentru fascisti, normalitatea este corecta politic.”

    Defineste perfect o situatie si prinde in insectar niste libarci.

  21. intelinside zice:

    Da, mottoul de mai sus e excelent! Uite nu mai departe de Constantin MIhai, altminteri un om inteligent, care reuseste sa colaboreze si la INTERul lui Radu Preda si la Rost. Scrie in Arhivele Olteniie, referitor la cartea A treia forta:
    „Pentru a nu fi acuzat de partizanat politic şi pentru a-şi fundamenta posibila închegare a noţiunii
    de conservatorism, Mircea Platon emite anumite judecăţi de valoare eronate, despre Mişcarea
    Legionară ca „mişcare politică eteroclită”, reluând stereotipii ale propagandei cominterniste, de
    tipul cultul violenţei şi folosirea atentatului politic ca răspuns la terorismul de stat, ignorând însă
    fundamentul teologic al acesteia, lucru recunoscut atât de români (vezi studiul lui George
    Racoveanu, Mişcarea Legionară şi Biserica), cât şi de străini (Andreas Hillgruber, Walter Hagen),
    persecuţia constantă de care a beneficiat în tipul regimurilor carlist, antonescian (cu excepţia unei
    scurte perioade de coabitare) şi comunist şi, mai ales, implicarea activă în numeroase acţiuni de
    rezistenţă anticomunistă la nivel naţional, plătite de membrii săi, inclusiv cu viaţa sau cu ani grei
    de detenţie în Gulagul românesc.”

    Deci Platon e si legionar, conform lui Neamtu& Tismaneanu, si comunist mistic, conform lui Mihaies, si cominternist, conform celor de la Rost. Deci oricine vorbeste de cultul violentei la legionari e cominternist? Al dracului, dom’ Costica! Cica facu-ti si dregu-ti si scoate sticluta cu chinoroz. Da’ nu-i nimic, ca si antifascistii au o sticluta: cu vitrion englezesc :). Arde, Costica, parleste, Bibicule. Tot, tot, si mai ales mangafalele.

    • Costi Mihai nu e prost, ce-i drept, dar textul de mai sus e chiar aiurea.

      Una la mana, nu inteleg cum acelasi Platon care mentioneaza terorismul de stat (la care au raspuns legionarii, cu toate ca de fapt ei au inceput primii) ignora persecutia la adresa Miscarii Legionare? Imi place de asemenea afirmatia ca fundamentul teologic al Miscarii Legionare a fost recunoscut de romani (Racoveanu, legionar) si straini (Hagen, nazist). Zecile de autori neafiliati ideologic care au calificat Miscarea Legionara drept fascista dispar din peisaj. Romanii si strainii au recunoscut. Sau poate ca doar au recunoscut ca fascismul e fundamentat teologic.

      Acum, daca o luam asa, Carl Schmitt subliniaza faptul ca orice ideologie politica este de fapt o teologie politica. Dar asta nu inseamna ca daca o Miscare e fundamentata teologic, teologia pe care e fundamentata este automat ortodoxa. Deci orice politica e teologie politica, dar nu orice teologie politica e ortodoxa. De altfel, de aici ar trebui sa porneasca si toata discutia cu privire la relatia dintre cei ucisi de comunisti si legionarism. Nu de la aiureli de gen apartenenta ideologica nu are nimic de a face cu martiriul, sau de la eschive de gen nu miscarea a produs sfinti cum nu a produs nici PNT-ul si nici PSD-ul sfinti. Evident ca nici un partid politic nu produce sfinti. Dar intrebarea, pe care pare sa o evite Radu Preda, e urmatoarea: e tot una sa fii un democrat distributist sau un terorist fascist? Eu zic ca nu. In plus, Miscarea Legionara, ca partid totalitar, nu e partid politic ci religie politica. Si nu e totuna, zic eu, din perspectiva ortodoxa, sa fii membru unui partid politic sau adeptul unei religii politice. In fine, cum bine zicea M. Platon, printre altele ni se trage si de la inflatia de doctori in teologie care sunt incapabili sa ofere niste raspunsuri elementare.

      In fine, din moment ce atentatele politice legionare sunt niste evidente istorice (desi Costi Mihai le trece la capitolul stereotipii cominterniste), rezulta din spusele domnului Costi Mihai ca atentatul politic e ok atata timp cat e fundamentat teologic. Asa ca sunt chiar curios pe ce pasaje scripturistice si patristice se fundameneteaza atentatul politic. Pe indemnul lui Pavel de a te supune stapanirilor? Pe indemnul lui Hristos de a nu trage sabia?

      Si o intrebare: cand a fost scris textul?

      • Vestitor zice:

        Ce nu e luat in discutie nicaieri, exceptie facind studiile serioase, nu palavrageala, este cit de legionar este „cultul” violentei si asasinatul politic practicat in perioada interbelica, evident de altfel, la limita, chiar si in propaganda, nu numai in asasinate.
        In ce priveste cultul violentei este adevarat ca exista o doza serioasa de element strain, in activismul si recursul la militarism(cum se numeste aici disciplina), in clara opozitie cu traditia romaneasca a „toate la vremea potrivita” si „cum o vrea Dumnezeu” sau „cum e scris” si „ce ti-e scris in frunte ti-e pus”. Problema este insa ca „vremea” a profitat de aceasta stare, fireasca, a romanului si a dus-o pina la letargie si anchiloza spirituala si chiar mutatie violenta si disolutie a mediului traditional.
        In acelasi ton violent al vremii, cei care au reactionat la asa ceva si au vrut a apara traditia, granitele si „ideea nationala”(moderna si ea, de origine straina dupa altii si implinire a vremii, dupa cei mai seriosi), au inteles sa isi „scrie soarta” si sa-si „faca un rost”. Din nefericire. Mare parte din „miscare” si scopuri, au reusit insa sa stea „deasupra vremii” si sa caute repere si orientari mai potrivite. Istoria va decide daca prea tirziu sau daca sint in perfect antagonism sau nu cu „stilul” legionar.

        Si o alta intrebare, la fel de legitima este daca cineva ca Mota sau Codreanu, ar fi fost astazi corect politici, avortoni de tip Baconschi-Neamtu sau Volodea, sau taman distributisti? Au fost ei oameni calare pe vremuri sau au stat totusi sub vremuri?
        Ma tem insa ca mi-e greu sa disting ce anume este fascist astazi. E cel mult o gluma.
        Imi stirnesc suspiciuni cei care astazi „identifica” fascisti. Si Mircea Platon nu este dintre acestia. Nici Hurduzeu, la o adica. Cu domnul Racu inca nu mi-e clar. Care e miza adica? O „simpla” marota, o frustrare, o rafuiala? Pretentia de seriozitate mie cel putin nu mi se confirma.
        Avem deci stingisti, avem paraziti de „dreapta”, avem conservatori si un rest de amestecuri informe de imbecilitate politica. Insa fascismul este evident depasit, reciclat si impaiat.
        Deci ultima intrebare este, care sint fascistii de astazi? O intrebare evident fara…rost.

      • UmbraSerii zice:

        Am mai dat un ochi pe blogu’ asta sa vad ce ineptii se mai debiteaza la adresa legionarilor. Pentru ca stimabile, ai ajuns sa gazduiesti o adevarata celula de partid cu membri care se intrec in a arata cum poti fi idiot dandu-te destept si bine informat.
        Nu trebuie sa ai multa carte pentru a pricepe ca fenomenul legionar a fost probabil unicul tumult cu adevarat revolutionar din istoria romanilor, care a cutremurat secolul XX nu prin dezordine si varsari de sange (ce n-ar fi fost oricum straine de o revolutie) ci prin ordine, dedicare altruista si rezistenta eroica in fata tortionarilor (fie ei interbelici sau postbelici).
        Vorbesti de „cine au inceput primii” ? Curat gandire de „conservator” intr-un stat de drept. Ia uite aici si cutremura-te:
        http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/07/14/10-iulie-martiriul-nicoletei-nicolescu-torturata-si-arsa-de-vie-la-crematoriul-din-bucuresti/

    • tache zice:

      Pai exact ce spunea domnul Racu: pentru corectii politic normalitatea e fascista. Pentru fascisti, normalitatea e corecta politic, in timp ce fascismul e fundamentat teologic. Pentru ca a aparat traditia! Care traditie, aia nu mai conteaza nenicule. Important e ca erau chestii retro cu iz capartin, si ca se opunea comunismului si psdismului. Parerea mea sincera e ca in tinerete Adolf a fost hippiot (d-ala mioritic). Asa l-a intalnit pe Capitan.

    • bandit mistic zice:

      Mai interesant e faptul ca domnul Mihai, care este redactor (nu simplu colaborator) la Rost, nu isi publica in Rost articolele in care critica interpretarea pe care Lavric o face Miscarii Legionare, interpretare care pentru domnul Mihai nu este indeajuns de friendly. Le publica in schimb in Permanente. Desi e redactor la Rost.

      Se vede deci ca legionarii au asimilat bine principiul diviziunii muncii. Care se face pentru acelasi Capitan. Sunt cuiburi si cuiburi. Cuiburi de legionari cu camasa la vedere, de legionari fara camasa la vedere, de legionari cu camasa intoarsa pe dos, etc. Dar e o singura Legiune. Dupa cum invata Capitanul, in cuib nu sunt ingaduite certurile. Acolo se discuta doar asemanarile: dintre legionarism si hitlerism, dintre legionarism si fascism, dintre legionarism si crestin-democratie, dintre Humanitas si Cristiana, dintre svastica si cruce, dintre Ionel Mota si Arhimandritul Sofronie Saharov, etc. Fiecare e cu cuibul lui, insa toti sunt verzi. Dupa cum bine zicea Caragiale: Art. 2 – Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de coloare politică, dacă este român sau româncă verde.

      Chiar nu vi se pare straniu ca bestsellerul lui Lavric, autor care a devenit autoritatea de referinta a camarazilor in materie de martirologie, nu a beneficiat de nicio recenzie in Rost? Trebuie evitata cu orice pret disputa (lamuritoare), cauzata de problema adevarului. In schimb, oamenii trebuie uniti in pofida adevarului. Convingerile despart. Strategiile unesc. Iar daca nu ne mai poate uni Capitanul, atunci ne unesc sfintii legionari. Ca acolo e esenta Legiunii. Numai Hristos sa nu fie centrul. Ca el nu e suficient de moderat cu distinctia dintre oi si capre. O inlocuim cu distinctia dintre romani si jidani, punem Capitanul (sau Duhul lui, care lucreaza in sfintii legionari) in centru, si ne pricopsim cu mult ravnita „ecumenicitate nationala”. Pupat toti piata independentei.

  22. tache zice:

    @ Vestitor

    Nene Vestitorule, acum vaz ca esti si psiholog. Vazator cu duhul Capitanului. Specialist in psihologie etno-legionara. Nenea Mache carevasazica e nesigur de sinele lui profund care cum altfel poate fi decat legionar. Daca Carticica e „lege peste veacuri, pentru neamul românesc”, e clar ca de la origini si pana in prezent, ca tot veni vorba de Caragiale, tot romanul este verde. Si ca tot veni vorba, e chiar stranie si poate randuita de sus premonitia lui Caragiale cu privire la legionari. Pesemne ca legionarii fie nu-l placeau pe Caragiale si voiau sa-l faca sa se rostogoleasca in mormant cu glumele lui cu tot, fie nu-l citeau deloc. Altminteri alegeau si ei alta culoare.

    Din Romanii Verzi de Ion Luca Caragiale

    Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi.

    Numărul deosebitelor societăți române, pe față sau secrete, este astăzi aproape incalculabil.

    Românul cît trăiește trebuie să fie membru în mai multe societăți; ba ceva mai mult, sunt români cari, chiar înainte de naștere, sunt membri în „Cornelia, societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naștere”; iar alții, chiar după ce mor, continuă a fi membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizațiuni, orice membru, la caz, doamne ferește, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzica.

    Ca orice român, am căutat și eu să fac parte din cât mai multe societăți. Până mai zilele trecute, eram membru la opt; astăzi, grație stăruințelor celebrului meu amic, eminentul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare și arzătoare necesitate națională. Cititorul se va convinge îndată cât de urgentă nevoie aveam de înființarea noii noastre societăți.

    Dar să lăsăm pe promotorul înființării acestei societăți să vorbească…

    „Noi, românii verzi, purcedem de la următoarele principii sănătoase de progres național:

    A iubi neamul său e peste putință din partea aceluia care nu urăște celelalte neamuri.

    Un neam nu poate avea vrăjmași în propriile sale defecte; vrăjmașii lui sunt numai și numai calitățile altor neamuri.

    De aceea, un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut: să le numere defectele și să le ponigrească sau d-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile.

    Prin urmare, un neam trebuie să aibă veșnic groază de celelalte, deoarece existența unuia n-are altă condiție decât compromiterea completă a altuia.

    De aci, necesitatea imperioasă a exclusivismului național celui mai extrem.

    Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul lor niște monștri, cari jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au văzut lumina, iar jumătate îl vor urî cu înverșunare.

    Să ferească Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice!

    Acestea sunt principiile cari ne-au călăuzit când am pus bazele noii noastre societăți.

    Noua noastră societate este chemată să deștepte spiritul public național, solidarizând pe toți românii; de aceea sperăm, nu! nu sperăm, suntem siguri că toți românii – și când zicem toți românii înțelegem nu pe toți levantinii, cari se dau drept români, ci pe românii adevărați – se vor grăbi să se-nscrie împreună cu familiile lor în rândurile noastre.”

    După această esențială expunere de motive, ne grăbim a da aci, în strâmtul spațiu de care dispunem, câteva extracte din

    Statutele societății „Românii Verzi”

    Cap. I – Despre numele, membrii și emblema societății

    Art. 1 – Se înființează în România o societate română cu numele de „Românii Verzi”.

    Art. 2 – Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de coloare politică, dacă este român sau româncă verde.

    Art. 3 – Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic cu călcâiul său șearpele străinismului, care scrâșnește și țipă (se zvarcolesc, toti cei misei, sub pasii grei, de legionari – nota mea).

    Cap. II – Despre datoriile membrilor societății în genere

    Art. 4 – Membrii de orice sex și etate ai societății „Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.

    Urmează apoi mai multe articole unde se enumără cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, tendințe și idealuri neromânești, arta neromânească, idei și spirit neromânești.

    Apoi:

    Art. 9 – Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești.

    Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății cu titlul de Românul Verde, pus sub direcțiunea unui comitet de 40 membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan.

    În acest comitet nu vor putea figura mai mult de jumătate membri nevârstnici. Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond.

    Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde.

    Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea „Românii Verzi” va număra o sută de membri, se va declara constituită și va proceda la alegerea comitetului.

    Cap. III – Despre datoriile membrilor minori ai societății

    Art. 30 – Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați.

    Art. 31 – Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei cari sunt membri activi ai societății.

    Art. 32 – Acei care urmează la școală nu pot, sub nici un cuvânt, să se joace cu conșcolari străini; ei trebuie să se joace numai cu conșcolari români verzi, de preferință cu membrii activi ai societății.

    Art. 33 – Membrii minori ai societății sunt obligați a obținea note bune numai la profesorii români verzi, de preferință la acei cari sunt membri activi în societate.

    Cap. IV – Despre datoriile membrilor de sex feminin

    Art. 40 – Membrele societății sunt datoare să fie virtuoase ca niște matroane romane.

    Art. 41 – Membrele societății sunt datoare să devie bune mame române.

    Art. 42 – Ele sunt datoare a naște copii sănătoși după preceptul străbun: mens sana in corpore sano.

    Art. 43 – Membrele societății cari sunt încă june domnișoare sunt datoare să se mărite numai cu români verzi, de preferință dintre membrii activi ai societății.

    Art. 44 – La cazul când o jună domnișoară s-ar mărita cu un român verde, care însă nu face parte din societate, este datoare a-l înscrie imediat printre membrii activi.

    Art. 45 – Îndată ce o membră devine mamă, ea este datoare să-și înscrie imediat copilul în Societatea „Românilor Verzi”.

    Art. 46 – Membrele societății sunt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Reea-Silvia, ca Tiberiu, ca Cicerone, ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone etc.

    Art. 47 – Membrele mame sunt datoare să dea copiilor lor o educație maternă în limba maternă. Sub nici un cuvânt apoi, nu-i slobod să încredințeze educațiunea copiilor la alte guvernante decât românce verzi.

    Art. 48 – Ele sunt datoare a da singure să sugă copiilor, alăptându-i în același timp cu sentimente și idei de român verde, conform statutelor de față.

    Art. 49 – În cazul când un membru nu ar avea lapte sau, întâmplător, nu i-ar fi sfârcul mamelelor perforat, sau s-ar gâdila prea tare, sub nici un cuvânt nu va putea lua o doică străină, care ar da copilului să sugă lapte străin, alăptându-l în același timp cu sentimente și idei străine; ci va fi datoare să ia o doică româncă verde, de preferință o membră activă a societății.

    În capitolul despre membrii de sex masculin ai societății, statutele impun aceleași obligațiuni și taților ca și mamelor, afară, se-nțelege, de obligațiunile privitoare la alăptare.

    Se înțelege că orice abatere de la îndatoririle statutelor atrage după sine: întâia oară un avertisment, a doua oară o amendă și a treia oară excluderea, în ședință plenară, a membrului vinovat, din societatea „Românilor Verzi” și declararea lui ca străin de neam.

    Abaterea de la îndatoririle privitoare la alăptare atrage după sine de la întâia oară pedeapsa excluderii.

  23. vechii caini de paza zice:

    Vestitor e din nou incoerent. Cand ii acuza pe conservatori ca pierd vremea discutand democratic, in loc sa faptuiasca, cand spune ca vor sa curete cuibul asemenea legionarilor.
    Cu alte cuvinte, legionarii curatau cuibul stand la taifas democratic, nu punand mana pe barda, pistol sau telegraf catre Berlin.

    Dupa cum s-a mai spus in cursul acestor dezbateri, ML era o miscare combinand o nebuloasa intelectuala cu disciplina militara. Cu alte cuvinte, trimitea la munca/fapta/crima niste oameni nedumiriti. Vestitor si Adolf considera acest lucru bun, un semn al ecumenismului national al lui CZC (preluat astazi si de Baconsky si a lui ceata).

    Daca Adevarul te face liber, nu e de mirare ca minciuna legionara trebuia sa marsaluiasca incolonat. Si ca, ieri ca si azi, minciunile merg sprijinindu-se unele pe altele in fundatii, ligi, asociatii, comitete si comititi fara rost dar bazate pe „ecumenismul national” si/sau european.

    Conservatorii au vorbit de Adevarul care te face liber. Atat. Nu au interpus cuibul intre persoana si Biserica lui Hristos. Cuibul, o alta celula de partid. O celula canceroasa. Conservatorii nu merg incolonati. Si nici nu dau pe nimeni afar de nicaieri, pentru ca nu stau in alta parte decat in Biserica, si nu e rostul lor sa dea pe nimeni afara din Biserica. Dar orice crestin-ortodox are datoria de a arata cand adevarul de credinta e falsificat de lupi cu peruca de oaie. Macar de n-ar fi verde.

    Unii se tot atin pe langa guru CZC, altii, pe langa guru Plesu, altii ii combina pe toti. Sa fie sanatosi. Un cocktail de minciuni nu da un adevar. In vinul de impartasanie nu pui apa.

    • Vestitor zice:

      Nu stiu de ce citind unele comentarii de pe aici, imi vine gindul ca multi „conservatori” de astazi ar fi fost cel mai probabil legionari bataiosi „atunci” si mult mai putin probabil de felul unuia ca Vulcanescu sau ceata lui Mihalache. Fiecare replica vine ca o confirmare.
      „Nu au interpus cuibul intre persoana si Biserica lui Hristos.”
      Dar nici dvs. nu trebuie sa-l interpuneti intre ei si Hristos, cu atit de ferma certitudine. Si nu mai bateti cimpii cu incolonarea, intrucit va dati seama ca e complet irelevanta intr-o discutie din vremea noastra.
      Apropo de Vulcanescu, nu mai departe de acum citeva luni, insasi Platon a pomenit de studiul, mai bine zis, interpretarea, foarte critica, a fenomenului legionar, insa serioasa si la obiect. Chiar daca incompleta.
      PS. Oare intelegeti deplin expresia „singele apa nu se face”. Si iar zic, ala e rosu, nu verde.
      Si apropo de Caragiale, de ce credeti oare ca nu au luat ca model spiritul „critic” al lui Caragiale si au preferat „aiureala” lui Emninescu? Sa sapam dupa niste observatii ale lui Eminescu despre Caragiale? Sau Vulcanescu despre Eliade, ar fi mai accesibil?
      Sa dea Domnul sa stai mereu aproape de Adevar si sa fiti capabili sa demascati lupii si falsificatorii. Asa cum ne dorim si noi ceilalti, macar de ne-ati crede. Toate aceste discutii, de la un punct incolo incompetente si nepregatite, sint oricum complet inutile si nu lamuresc nimic. Pur si simplu nu se ajunge atit de usor, a posteriori, de la terorism politic la miscare criminala, precum va straduiti. Cum e de exemplu in comunism si in nazism. Va ramine mereu speculatie, cu pretentia de constatare.
      Una e avertismentul si judecata limpede si alta e sentinta.

  24. @ Vestitor

    Pai miza este simpla. Apararea traditiei ortodoxe, din moment ce se canta cantece fasciste pe la manastiri, ba mai mult, din moment ce se apara fascismul prin sfintii inchisorilor, ceea ce inseamana ca o eventuala canonizare a sfintilor inchisorilor facuta pe baza unui astfel de discurs adolfian (atentie, nu neaparat canonizarea unor oameni care au avut mai mult sau mai putin de a face cu ML, ceea ce reprezinta o cu totul alta chestiune, mult mai nuantata) echivaleaza cu o legitimare crestin ortodoxa a fascismului. Or asta inseamna sa-l tradezi pe Hristos. De aceea marturisirea de credinta impotriva fascismului, ca si marturisirea de credinta impotriva comunismului, neoliberlaismului, sau a altor milenarisme inumane, este marturisire a lui Hristos. Ca sa nu mai zic ca, daca actualele aberatii adolfiene chiar s-ar „cuibarii” in Ortodoxia romaneasca, in vreo douazeci, treizeci de ani de acum BOR va deveni irelevanta din punct de vedere sociologic in peisajul romanesc. Am mai spus deja ca principala miza este una care tine de credinta. Din punct de vedere politic, eticheta legionara aplicata ortodoxiei romanesti (si asumata ca atare de adolfieni si vestitori) nu va reusi nicio resuscitare a Legiunii. Doar ii va transforma pe cei care gandesc ortodox si romaneste in tinte ale luptei antifasciste. Probabil ca d-aia tineau mortis sa-l bage pe Platon in casuta de redactie alaturi de Costi Mihai. Ca sa poata sa-i dea dupa aia Neamtu la cap cu legionarismul atunci cand apara Romania si Ortodoxia de efectele integrarii. Sa-l prinda in cadru. Si poate ca tot d-aia se agita atat de mult cu sfintii legionari pana la moarte. Nu stiu daca sunt interese sau doar atat ii duce. Cert e ca umea asta e plina si de smecheri si de idioti utili.

    • Vestitor zice:

      „Am mai spus deja ca principala miza este una care tine de credinta. Din punct de vedere politic, eticheta legionara aplicata ortodoxiei romanesti (si asumata ca atare de adolfieni si vestitori) nu va reusi nicio resuscitare a Legiunii.”

      Daca e asa, Doamne ajuta.
      „eticheta legionara aplicata…” Poate cel mult respingerea acuzatiei ca legionarii nu fost nici anticrestini nici necrestini., ba dimpotriva. Nu stiu despre ce eticheta vorbiti. E tendentioasa si falsa. Cel putin eu nu am intilnit nimic de felul asta. Nu a avut nimeni pretentia vreodata ca legionarismul naste sfintenie. Chiar si ideologic vroia un om nou(normal, firesc) si la cererea vremii, un erou. Doar acolo putem vorbi de asumare unde vine vorba despre raportul crima-legitima aparare. Dar asta cu eticheta legionara e prea de tot. In fine, cine o practica, e un dobitoc.
      „resuscitare a Legiunii”. Asta e deja suprarealism. Daca va referiti la baieti de cartier, gen noua dreapta, discutia devine derizorie.
      Si ma tem ca pericolul e mai cumplit si mai evident din alt directie. nu cea „neo” nu cea adolfiana, ci mai degraba cea ecumenista, baconschiana si alte bazaconii.
      La legionari e mai simplu. Poti zice, pentru simplificare, ca Hristos, „dupa fapte ii veti cunoaste”, pomenesti doar asasinatul si gata, discutia incheiata. Dar asta cu pericolul fascist in ortodoxie e de domeniul fantasticului.
      ps. Ba nu. Lumea e plina si de luptatori si detinatori ai adevarului. Si unii legionari sau numar printre acestia. 😉
      Eu prefer sa fiu in ceata „ratatilor”, care isi vad de rautatile proprii si nu am pretentia sa demasc falsuri. Ci doar ca vreau sa caut, sa pastrez si sa ramin fidel si ascultator Adevarului. Si am rezerve peste tot si la cele legionare si la cele conservatoare. Se pare ca nu sint dintre cei care „cred nelimitat”. Insa in ce priveste iertarea pacatelor si cind pasesc in biserica, indoiala se stinge.
      Asa ca daca ne tinem mereu de avertizari reciproce, poate ne pastram pe calea cea dreapta. Sincer nu ma tem, ca as putea sminti pe cineva, intrucit insotesc mereu orice judecata, de indoiala si avertismente. Cu atit mai mult pe cea proprie.

  25. Vestitor zice:

    On topic:
    Din cilcul: „nu stii de unde sare iepurele”
    http://www.scribd.com/doc/9660635/PATAPIEVICI-Inactualitatea-lui-Eminescu-in-anul-Caragiale-

    „Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet national, Eminescu nu mai poate supravietui, deoarece noi iesim azi din zodia nationalului. Poet canonic Eminescu nu maipoate fi, deoarece revolutia sociologica din învatamântul superior care a avut loc dupa 1990 a adus la putere studiosi care fac alergie la auzul cuvântului canon si manifesta tendinta sa puna mâna pe revolver când aud cuvântul traditie. Profundel nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, numai e prizata de intelectualii progresisti. Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai considera This watermark does not appear in the registered version -http://www.clicktoconvert.com
    interesant decât ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare afi irecuperabil.”

    Si apropo de Caragiale. Zeflemeaua nu e inca un pas lucrator spre o normalitate. De orice fel ar fi ea. Nu e nici macar o tragere de poala hainei lui Dumnezeu. E cel mult o oglinda. Folositoare fireste, tuturor.
    Caricatura are si Radu Beligan si misto-uri putem face si de… Nicolae Steinhardt. Cu ce folos, cu ce pretentie?

    Si lumea asta asa e alcatuita: orice „intreprindere” serioasa si radicala, atrage ca un magnet zeflemeaua si ironia. Deci in afara de un instrument de limbaj si un deliciu intelectual, estetic si in parte etic, e cam subtire sa intepi verzii cu pana lui Caragiale. Si poate are si omul ceva greutate in toata treaba asta. Daca e nevoie vreodata sa discriminezi intre un „crai” indragit de cuconite si un „exaltat” cu apucaturi „mistice” sau retras.

    Incet incet discutia se ingroapa iar in desuet, nu? De unde a si pornit de altfel. Si daca tot spuneti ca fac pe psihologul, am impresia, ca teama de concret si de actual, de a da fata cinstit cu prezentul, ne duce in repetate rinduri in fundatura „controverselor” despre trecut.
    Totul a pornit parca de la propaganda legionara azi in biserica si de la contaminarea fascista a ortodoxiei. Si am ajuns iata la legionarismul lui Neamtu si la fascismul oportunist al lui Baconschi si apologia crimei la Rost. Chiar ca iti vine sa te tavalesti de ris.
    Daca ieri era prea mult terorism, militarism si nebuloasa, acum e circ, rasfat si alergare in jurul cozii.

    • vechii caini de paza zice:

      @ Vestitor, care scrie:

      „Totul a pornit parca de la propaganda legionara azi in biserica si de la contaminarea fascista a ortodoxiei. Si am ajuns iata la legionarismul lui Neamtu si la fascismul oportunist al lui Baconschi si apologia crimei la Rost. Chiar ca iti vine sa te tavalesti de ris.”

      Poate perucilor verzi le vine sa se tavaleasca de ras. Dar cand Neamtu sare de la apologia Capitanului Codreanu la apologia Capitanului Basescu (http://www.contributors.ro/cultura/william-bligh-traian-basescu-despre-profilul-psiho-politic-al-ofiterului-de-nava/) pe mina ma cuprinde scarba. Folosirea marsava a Ortodoxiei pentru propaganda neoliberala/neolegionara/neocapitaneasca e de natura a provoca greata, nu rasete. Dar poate ca astora cu ecumenismul national le place.

      • pepe zice:

        Aveti dreptate. Daca apologia adolescentina a Capitanului Codreanu e ridicol-naiva, maturitatea, titlurile si functiile investite in textul despre Capitanul Basescu, transforma scrierea cu pricina intr-una din cele mai gretoase productii de gen din Romania ultimilor saptezeci de ani. Macar Cenaclul Flacara a lasat in urma si ceva muzica de buna caliate. Insa Neamtu (dupa cum bine remarca Paul Slayer Grigoriu int-un articol ocazionat de comentariile de prost gust ale lui Popa Neamtu la moartea lui Michael Jackson) nu se pricepe nici la solfegii nici la poezii. Eu unul cand il citesc ma ia somnul.

        Una peste alta, este clar ca prin daramaturile romanesti se gasesc prea putine bufnite insa, in schimb, misuna o multime de sobolani.

  26. pepe zice:

    Ca tot continua Adolf sa arunce cu laturi in Rege (a se vedea ultima postare), slujindu-l din umbra pe domn presedinte. Iata ce am desoperit pe youtube. Adolfieni dezlantuiti in ritm de hard rock german:

    Asta-i muzica ce-i place lui Adolf! Va imaginati de ce pogo o pune cu ceilalti camarazi (Tarziu, Munteanu, Greuceanu) dupa cateva spritzuri!? E clar! Toata treaba se reduce la rockereala rasisto-duhovniceasca!

    • vechii caini de paza zice:

      Ha-ha-ha-ha! La asta nu pot raspunde decat cu urmatorul videoclip, dedicat tuturor slujitorilor Reichului de ieri si de azi:

  27. pepe zice:

    Corect. Adolf e totusi o fire mult prea lirica pentru ca sa se incurce cu punkistii. El face pogo numai pe muzica de Wagner.

    • marvin zice:

      E, Adolf saracul se vrea si el ‘elita” si sufera ca aia nu-l baga in seama si nu-l invita la televizor. Doar ca, in orice scenariu wagnerian, Adolf va trebui sa joace nu rol de nibelung, ci rol de bibelung.

  28. jidovul ratacitor zice:

    @ UmbraSerii

    Sadici rau tortionarii lui Carol, n-am ce zice. Dar nici cu legionarii nu mi-e rusine:

    http://www.revista22.ro/70-de-ani-de-la-pogromul-de-la-bucure351ti-9766.html

    • UmbraSerii zice:

      Jidov sau nejidov, daca vrei sa afli cum stau lucrurile ai de unde sa te documentezi; eu nu consider ca are rost sa polemizez in continuare pe subiecte pe care doar retarzii epocilor minciunii le mai vehiculeaza ca adevaruri absolute. Iar daca „audiatur et altera pars” iti spune ceva e posibil sa ai chiar surprize …
      Cat ii priveste pe patrupezii care mi se adreseaza, caini, capre sau alte neamuri, ii rog sa nu se oboseasca in a-mi insira ineptiile lor. Oricum cu ei nu ma pun ca au mintea odihnita si ma tem ca ma dovedesc sub balegarul pe care-l imprastie cu sarg.

      • jidovul ratacitor zice:

        „Jidov sau nejidov, daca vrei sa afli cum stau lucrurile ai de unde sa te documentezi”. Evident, de pe http://www.miscarea.net. Acolo unde nu se gasesc adevaruri absolute apartinand epocii minciunilor, ci doar adevaruri relative (ale noastre, nu ale lor, reflectand „dreptatea neamului”) izvorate din „era libertatii”! Jidov sau nejidov, eu pe detalii istorice nu ma cert. Mai important insa mi se pare alt fapt. Tinand cont de faptul ca Capitanul a scris ca daca vor mai aparea provocari, legionarii vor „raspandi moarte asupra viesparelor jidanesti”, mie mi se pare ca legionarilor care s-au pus pe hacuit evrei in timpul rebeliunii nu li se poate reprosa nimic sub aspectul fidelitatii fata de invatatura legionara. Din moment ce Viorel Trifa a dat tonul rebeliunii acuzand, cum altfel, un complot iudeo-elen (sa te duci tu umbra a manastrilor moldave la Muntele Athos si sa le citesti preacucernicilor parinti articolele eugeniste ale lui Traian Herseni, subsecretar de stat in timpul guvernarii legionare, sa vezi ce-o sa le mai placa) impotriva legionarilor, legionarii care s-au napustit cu bestialitate asupra evreilor n-au facut altceva decat sa actioneze „ca la carte”. Ca la „carticica”!

      • marvin zice:

        Bai, haidamacilor, lasati istoria facuta din foarfec de tot felul de Rolleri legionari. Legionarii sunt niste imbecili, vinovati pentru prostirea tineretului Romaniei de ieri si de azi. Voi si cu comunistii sunteti la fel. Macar comunistii nu au fost „ai nostri,” dar voi stricati numele de roman.

  29. vechii caini de paza zice:

    UmbraSerii o vulpe jigarita, pe cale de a ramane fara gaini de jumulit. Nu stiu daca, dupa cum s-a scris in cursul acestei dezbateri, legionarii sunt primele victime profesioniste din Romania, dar cu siguranta au parte de un marketing profesionist: de la tricouri, la reviste, sloganuri publicitare, manipulare mass-media etc. Se „vand” bine. „Jertfa legionara” e un produs usor de vandut astazi.
    Daca exista Oprah in anii ’30, Capitanul ar fi poposit pe canapea, sa planga si sa caute alinare si publicitate in bratele generoasei femei.Plus ca, asa, ar fi aratat clar si ca nu e rasist.

    Nu inteleg in ce fel demonstreaza tragica poveste a Nicoletei Niculescu justetea cauzei legionare. Cititi „Cartea martirilor”, a lui John Fox, si veti fi atunci silit sa deveniti calvini:
    http://www.ccel.org/f/foxe/martyrs/home.html
    Evreii au si ei dreptatea lor. Palestinienii, pe a lor. Femeile, homosexualii, indienii, negrii si alte minoritati pot cu usurinta face apel la memorii si suferinte asemanatoare. ba chiar mai mari.

    Nicoleta Niculescu, impreuna cu alti tineri, a fost victima conducerii psihopate si criminale a Miscarii Legionare care, ca orice cult sau secta, a trimis la moarte nevinovata adolescenti pe care ii spala pe creier. In mod normal, avand in vedere varsta celor din Fratiile de Cruce, care au dat contingente insemnate ML, conducerea legionara ar fi trebuit acuzata de corupere de minori.
    Fratii de cruce erau un fel de adolescenti emo, de neogotici ai epocii. Pacat ca n-aveau si „etnobotanice”.

    • scapegoat zice:

      Asta nu pricep camarazii. Suferinta in sine nu dovedeste nimic si nu impune decat compasiune. Si nu vad de ce as avea mai multa compasiune fata de legionarii care si-au cautat-o cu lumanarea, cand sunt atataia care au suferit fara nicio vina, si fara macar sa pretinda ca apara un adevar pe care de fapt il perverteau.

      Daca ar fi sa canonizezi dupa suferinta ai avea sfinti budisti, musulmani, pagani, sufiti, taoisti, animisti, comunisti, atei, evrei, etc. Camarazii nu pricep cat de multiculturali sunt de fapt. Si atunci cand le cere omul sa justifice credinta legionara, ei ii tot dau inainte cu suferinta legionara. Iar daca nu sunt in stare sa justifice credinta legionara, atunci sa termine o data cu sfintii legionari, fie pe fata, fie indirect, prin argumentul ca cine da in legionarism da in sfintii inchisorilor. Altminteri, pot foarte bine sa vorbeasca de sfintii fosti legionari (aceia care sunt), asa cum se vorbeste de sfintii fosti betivi, sau mai exact de sfintii fost inselati. Ca asta a fost Miscarea Legionara: inselare. Sau, asa cum bine ati spus, corupere de minori.

  30. citizen kane zice:

    Adolf iar il porcaieste pe Rege pe fata si il sustine pe Basescu la adapostul unei presupuse distantarii critice fata de proasta crestere a marinarului . Exact la fel cum a facut si in campania electorala. Dupa care baietii vin si spun ca de fapt nu il sustin pe Basescu. Ba mai mult, ca ei nu zic de fapt altceva decat ceea ce zice Platon.

    Iar a redeschis dosarul 23 August. Si cica singura scuza a Regelui e ca nu a tradat Reichul de unul singur. Evident. Era sprijinit de intreaga clasa politica si de majoritatea covarsitoare a populatiei, care voia sa iesim dintr-un razboi imbecil care era pierdut de mult. Si care probabil ca nu voia sa fie ingropata sub bombe doar pentru ca sa apere Ungaria maricia si Germania nedivizata si sa aiba parte dupa aia de un comunism de doua ori mai crunt. Dupa ce tot Germania ne bagase in rahat prin pactul Ribbentrop-Molotov si dupa ce murisera sute de mii de romani la Stalingrad si la Cotul Donului ca sa aiba Reichul parte de spatiu vital si pentru ca Romania sa nu fie anexata la Reich.

    Deci cine voia sa lupte pana la capat? Pai doar baietii din videoclipul grohait de mai sus. De unde rezulta ca in afara de ei, restul era putregai! Nu-i asa? Oameni care erau gata de la bun inceput sa lupte pe doua fronturi precum Mihalache, Maniu sau Bratianu, reprezentau doar lumea veche, buna de aruncat la gunoi, pentru acesti derbedei. Ca si pentru comunisti. Iorga si Iamandi au vrut sa lupte de la bun inceput iar drept recompensa banditii care au vandut Ardealul la 30 August 1940 le-au tras cate un glont in cap. Foarte bine spunea Mircea Platon ca la rigoare „Mişcarea Legionară nu e decât o altă banală mişcare milenarist-revoluţionară care pretinde să creeze lumea ex nihilo”. Asa ca daca vestitorul Munteanu intreaba „ce Romanie apara Mircea Platon” sa-l intrebam si noi: „ce Romanie apara adolfienii”? Romania de la Viena!? Din cauza complicitatii dintre fascisti si comunisti s-a dus de rapa Romania mare, si din cauza complicitatii dintre neolegionari, cretinoizi conspirationisti, national securisti si intelectualii fcdisti nu pot sa traiasca normal oamenii nomali din Romania normala. Si vin acum adolfienii sa spuna ca Mihai a pierdut tronul fara nicio zgarietura. Ca de multe zgarieturi a avut parte Horia Sima! Sa le fie rusine!

  31. @ Marvin

    Corect. Foarte bine ai zis. Eu unul prefer sa pier cu valorile mele decat sa supravietuiesc (sau mai bine spus sa mor lent) pervertindu-le. Sufar mai putin daca vine ateul peste mine si ma omoara decat daca-mi captureaza niste dezaxati traditia religioasa si mi-o transforma in ortodoxie nazificata. E una sa stii ca mori pentru ce ai mai sfant, si alta e sa-i vezi pe „ai tai” cum, cuprinsi de elan revolutionar, mutileaza ceea ce ai tu mai sfant. Dupa cum am mai spus, chestia care mi se pare cea mai gretoasa la legionarism este amestecul de oportunism abject si idealism. Rasismul duhovnicesc, altfel spus. Baietii care concomtient predica smerenia si urla cu lupii. Deci sa ma scuteasca Adolf cu alianta cu Axa facuta in scopul „apararii” „traditiei”. Nu multumesc. Traditia ortodoxa nu se combina. Se combina doar sclavii si jigodiile. Sau prostii care nu stiu ce fac. Mi-e scarba. Mi-e scarba de oamenii carora le arati cat se poate de clar mizeria si care, in loc sa recunoasca smeriti trista realitate, te iau cu convergenta simbolurilor. Atunci cand nu sunt pur si simplu copii la minte, sau condamnati la imaturitate pentru ca s-au scolarizat in cuib, sunt fie perversi, fie idioti incurabili.

  32. UmbraSerii zice:

    @jidovul ratacitor
    Stimabile, doar atat, ca nu am timp de cliseele dumitale, dar poate vad altii neinformati si chiar cred ineptiile pe care le debitezi:
    – Daca un legionar ar fi omorat un evreu (indiferent de cauza si context), acel legionar ar fi fost cautat nominal (si nu asa fantezist „legionarii au facut si au dres”) si in gaura de sarpe sa fie condamnat ca antisemit si criminal, daca nu atunci imediat, macar ulterior, asa cum s-a intamplat pana mai ieri cu nemtii acuzati de participarea la represiuni impotriva evreilor. Ori asta nu s-a intamplat la noi, capetele de acuzare fiind, desi tot fanteziste, de cu totul alta natura (uneltire impotriva ordinii de stat etc), nu pentru ca s-ar fi jenat cineva sa minta si in privinta asta, ci pentru ca atunci cand acuzi de omor trebuie sa si dovedesti asta macar de ochii lumii, nu cu latraturi inveninate si scrasniri din dinti, ci cu un probatoriu cat de cat acceptabil.
    – Legat de asazisa „rebeliune legionara” (tre’ sa fii idiot sa-ti imaginezi ca institutii controlate de legionari incep sa se casapeasca una pe alta pentru a reusi inlaturarea unui singur om: Antonescu, ce ar fi putut fi arestat de sute de ori inainte daca asta s-ar fi urmarit), lasand la o parte chestiunea cu cine a inceput si cine cu cine tinea (ca ma lungesc prea mult), este probabil clar pentru toata lumea ca in acele zile exista o tensiune extraordinara intre parti, iminenta unei confruntari armate fiind clara.
    Si ce „adevar” sa inteleg ca ai inghitit d-ta pe nemestecate ? Ca in acele zile legionarii, asa de o incalzire, au lasat balta posturile in care erau si in loc sa se pregateasca de o reactie contra oponentilor (Antonescu si cine il sustinea), s-au gandit ca cea mai buna treaba e sa dea iama pe-acasa pe la niste evrei si sa schingiuiasca pe multi dintre ei …
    Eu inteleg ca atunci cad tii partea cuiva tot ce afirma acel cineva ti se pare veridic si treci peste anumite inconsistente sau elemente contradictorii, dar a sustine enormitatea cu „crimele legionare impotriva evreilor” din perioada „rebeliunii” este deja o depasire a bunului simt fata de care nu pot decat sa-mi exprim mirarea si in acelasi timp indoiala fata de onestitatea intentiei in argumentatia dvs.
    De fapt pentru a va dovedi reaua credinta faceti referiri la scrieri ale lui Codreanu pe care se vede ca nu le-ati parcurs decat eventual pe diagonala si dati „citate” care nu exista, numai pentru a gasi ceva care sa va sustina convingerile antilegionare.
    Ori convingerile dvs stimabile nu inseamna istorie ci simple speculatii pe care incercati sa le impuneti ca adevaruri incontestabile, dupa o reteta devenita deja clasica …

  33. jidovul ratacitor zice:

    De ce? Pai probabil ca nu erau doar legionari pragmatici ci si legionari fanatici care faceau asa cum i-a invatat Capianul (citatul e din Pentru Legionari asa ca du-te la http://www.miscarea.net si nu mai umblau cu cioara vopsita). Probabil ca trebuia facuta o demonstratie de fidelitate fata de principiile national-socialiste din moment ce arbitrul era Germania. Mai mult, dat fiind faptul ca Antonescu, la randul lui antisemit in politica sa, a triumfat cu sprijin nazist (si putea oricand sa fie inlocuit cu Sima de catre nazisti), e de inteles de ce nu s-a grabit sa faca procesul Holocaustului taman in iarna lui 41. Cat despre ce a fost dupa, nu am prea multe informatii, dar ma gandesc ca dupa represiunea antonesciana si cea comunista oricum nu mai scapasera prea multi. De altfel, lui Valerian Trifa i s-a retras cetatenia americana in anii 80′ pentru incitarea la rebeliune. Ma rog nu mai intru in detalii ca nu sunt specialist pe tema cu pricina, sre deosebire de blogeri mioritici ca tine care se pricep la toate. Ti-am zis: ceea ce conteaza mai intai de toate este fidelitatea fata de invatatura Capitanului. Iar din moment ce tu minti pe fata cu privire la un citat pe care il poate vedea orice ierbivor care a facut patru clase, daca merge la sursa, e clar cat de onesta poate sa fie partea pur speculativa (intrucat lipista de trimiteri precise la surse, eventual altele decat cele de pe miscarea. net) a discursului tau.

    • UmbraSerii zice:

      Stimabile,
      Ai onoarea sa mai primesti un raspuns de la mine, in rest Dumnezeu (al tau eventual) cu mila si nu-mi fac iluzii ca logica si bunul simt te-ar putea misca din incrancenarea lozincarda in care preferi sa te complaci.
      In primul rand constat ca ai dat-o pe „probabil”, ceea ce ma face sa-ti ofer o replica pe masura: probabil ca si baba daca avea mitraliera era rorbocop.
      A te baga la datu’ cu parerea dupa o mare munca de „cercetare” pe un site web (fie el destul de bine si onest documentat) nu-ti da dreptul la replici de genul „blogeri mioritici ca tine care se pricep la toate”.
      In schimb mie, asazisul citat pe care-l dai din Pentru Legionari, imi justifica indoielile asupra onestitatii intetntiei dumitale. Pentru ca stimabile, este bine sa afli ca „a cita” inseamna a reproduce cu exactitate la litera si virgula, nu a rearanja cuvintele astfel incat sa-ti iasa concluzia pe care o vrei.
      Ramanand la text, ia mergi te rog la sursa dumitale (singura ?) si citeste intregul capitol de la http://www.miscarea.net/pentru-legionari7.html in care gasesti cuvantul cheie „viespar”. Mai tine seama de context si de starea de spirit a tineretul roman din acea perioada si vei gasi, oricat de rau intentionat ai fi, ca sensul afirmatiilor este cu totul altul (cum si afirmatia este de fapt altfel formulata decat in „citatul” produs de d-ta). De fapt daca ai mai fi extins „munca de cercetare” spre finalul capitolului (unul foarte scurt de altfel) ai fi gasit si: „Vom merge pe linia legilor tãrii, neprovocând, ocolind orice provocare, nerãspunzând la nici o provocare”.
      Cat despre alte subiecte pe care singur recunosti ca nu le stapanesti, oare n-ar fi mai bine sa te abtii de la verdicte si sa intrebi daca vrei sa afli (ca de cercetat ne-am inteles cred ca nu prea ai timp decat prin vre-un survol de pagini de internet) ? Un exemplu: „lui Valerian Trifa i s-a retras cetatenia americana in anii 80′ pentru incitarea la rebeliune” … chiar asa ? Vezi cum te faci de ras daca preiei pe nemestecate franturi de ici si de colo, de la tot felul de mistificatori de meserie ? Dar ca sa nu ramai neinformat: cetatenia i-a fost retrasa lui Trifa, conform legislatiei americare (care nu ar fi avut cum sa se pronunte aspra unor chestiuni fanteziste ca „rebeliunea” sau la rolul jucat de un tanar intr-un anumit context istoric) pentru ca a mintit la interviul acordat deparatamentului de stat pentru imigrari la intrarea in SUA. CULMEA: tocmai faptul ca s-a dezis ca ar fi fost legionar l-a dus la pierderea cetateniei. In situatie similara cu a sa au fost sute de legionari refugiati in SUA, insa acestia nu au avut nici o problema, pentru ca si-au declarat de la bun inceput apartenenta la Miscarea Legionara.
      Dar hai sa traiesti si sa fii sanatos … ca in rest legionarii o sa-si vada de ale lor si nu de la oameni se va hotara daca ei vor invinge sau vor disparea …

  34. bandit mistic zice:

    @ Umbra serii

    Uite citatul intreg:

    Numãrul nostru mic, fatã de forta uriasã a acestor puteri atotstãpânitoare, ne fãcea sã ne punem adeseori întrebãri ca acestea: Dar adicã vom fi scosi în afarã de lege? Dacã aceste hidre îsi vor da seama de ceea ce pregãtim noi, ele ne vor ridica în cale toate obstacolele si vor încerca sã ne striveascã. Ochii lor stau atintiti asupra noastrã. Ei pot sã ne provoace. Am mai pornit odatã tãcuti si linistiti la Ungheni si am fost provocati si dusi apoi pânã în marginea prãpastiei cu toate planurile noastre. Ce vom face dac ã ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele si vom trage pentru ca sã ne putrezeascã oasele în închisori si planurile noastre sã se sfarme? În fata acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a încoltit în minte gândul retragerii în munti. Acolo unde R omânul a primit lupta cu toate puhoaiele dusmane. Muntele e demult legat de noi, de viata noastrã. El ne cunoaste. Decât sã ni se usuce trupurile si sã ne sece sângele din vine, în închisorile urâte si triste, mai bine sã ne terminãm viata
    murind cu totiiîn munti, pentru credinta noastrã.
    Respingeam, asa dar, umilinta de a ne vedea din nou în lanturi.
    Vom ataca de acolo, coborând, în toate viesparele jidãnesti. Sus, vom apãra viata copacilor si muntii de pustiire. Jos, vom împrãstia moarte si milã.

    Am chemat pe Mota, Gârneatã, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici, si le-am împãrtãsit aceste gânduri. Trebuia sã ne gândim si la zile bune si la zile rele. Trebuia sã avem solutii si sã fim pregãtiti pentru toate. Nimic nu trebuia sã ne surprindã. Vom merge pe linia legilor tãrii, neprovocând, ocolind orice provocare, nerãspunzând la nici o provocare. Când însã nu vom mai putea suferi, sau când piedici de netrecut ni se vor pune în cale, drumul nostru va trebui sã fie spre munte. Nu e bine sã încercãm rãscoale de mase, cãci astãzi ar fi mãcinate cu tunul si ar fi sã împrãstiem numai nenorocire si jale. Trebuie, din contrã, sã lucrãm singuri, în numãr restrâns si numai pe a noastrã întreagã rãspundere.

    Deci draga umbra. Lasa abureala. Sensul este exact cel invocat de jidov. Ne vor provoca, ne vom retrage in munti, de unde vom actiona in numar restrans, raspandind moarte asupra viesparelor jidanesti. Dar ce te pui cu hermeneutica legionara. Or sa vina camarazii acum si-or sa zica: nu poate fi incriminat Capitanul. Ca au atacat pe ruta Obor-Lipscani, fara sa faca ocol prin Sinaia.

    Istorici seriosi care au scris despre rebeliune, precum Giurescu sau Constantiniu au consemnat crimele legionare din timpul rebeliunii. De unde rezulta ca asta este consensul academic. Deci dupa cine sa ne luam? Dupa ei sau dupa umbra serii care, dupa cum se vede, minte pe fata. In viata mea n-am mai vazut un asemenea partizanat lipsit de orice masura. Hai sa fim seriosi. Nu se poate discuta cu oameni ferm ancorati in teoria conspiratiei. Teori conspiratiei antilegionare, evident.

    • UmbraSerii zice:

      Stimabile,
      Una dintre problemele discutiilor de pe astfel de bloguri este ca sfertodoctii care au citit trei chestii pe undeva se cred experti in domeniu si isi dau cu parerea mai ceva ca cei care au vazut cu ochii lor derularea evenimentelor respective.
      Pe de alta parte cand pe un text nu deosebesti nuantele si confunzi o figura de stil cu un fapt in sine da-mi voie sa am indoieli ca e vina textului si a celui care l-a conceput.
      Cat priveste „istoricii seriosi” este de vazut seriozitatea lor pe teme specifice (si tema legionara e o piatra de incercare pentru multi, ea fiind, in functie de parerea stapanului, biletul de intrare in „lumea buna academica” sau, din contra ramanerea in anonimat – este de fapt si punctul in care imi exprim deschis admiratia pentru dl Razvan Codrescu, cel care, desi o minte ascutita cum putine sunt in peisajul intelectual romanesc si desi nu are o viziune asupra fenomenului legionar pe care sa o impartasesc in intregime, a preferat sa-si pastreze verticalitatea opiniilor cu pretul anonimatului in mediul universitar – unde i-ar fi fost locul – decat sa marsheze pe concluzii false, dar corecte politic).
      Cat priveste „teoria conspiratiei” nu cred ca ti-ai gasit omul … Problema e mult mai simpla decat cred unii: lumea veche, cea „invechita in rele” pur si simplu nu pleca din pozitiile care ii confereau putere doar pentru ca niste tineri besmetici, cu dragoste de neam si altruisti pana la sacrificiul suprem ii cereau asta. Interesele erau mult prea mari, iar cei care platisera spagi grele fraternizau cu spagarii. Exact ca in ziua de azi, doar ca acum lipsesc acei tineri …

      • Asadar era o metafora. Ce chestie! Nu-i de mirare atunci ca doar poetul Codrescu, spre deosebire de restul istoricilor (spagarilor) „de mare calibru”, poseda cheia interpretativa a fenomenului legionar. Iar faptul ca in „Codreanu si fenomenul legionar” citeaza trunchiat fragmentul in cauza intra, desigur, la categoria „licenta poetica”. E bine ca ne-am lamurit.

        Imi aduc aminte ca in Facultate, profesorul de relatii internationale, domnul Dan Petre, ne-a relatat ca la una din intalnirile dintre Stalin, Churchill si Roosevelt, s-a pus problema demilitarizarii Germaniei. Cum procedam? Pai simplu zice Stalin zambind: luam cincizeci de mii de ofiteri germani si-i impuscam. Roosevelt cum era mai pampalau (considera ca educatia crestina pe care a primit-o Stalin la seminar l-a transformat intr-un „Christian gentleman”, care n-ar putea sa-si incalce cuvantul dat cu privire la democratizarea Europei de Est) a inceput sa rada. Churchill care stia mai bine cu cine are de-a face s-a ridicat furios de la masa. La care Stalin, cu mina lui sugubeata, il ia frateste de umar si-i spune. Stai frate jos si mai ia un pahar. Ce, nu mai stie omul de gluma? Era o gluma.

        Asa s-a scris istoria secolului XX. Comunistii cu glumele, fascistii cu metaforele.

  35. UmbraSerii zice:

    @ Alexandru Racu
    Nah, ce sa-i faci … unii nu s-au prins ca textele trebuie interpretate ad litteram, iar daca cineva a exprimat o stare intensa printr-o expresie tare, trebuie infierat fara drept de apel … el si crema unei intregi generatii care l-a urmat.
    Nu de mult i-am auzit pe unii pe strada ca ar fi tare bine daca s-ar intoarce Tepes Voda sa faca ordine pe la noi … Criminalii, va dati seama, se si gandeau la trasul in teapa a demnitarilor corupti, a spagarilor si a cine mai stie ce oameni de omenie.
    Lasand gluma la o parte va avertizez ca riscati, ca crestin ce va afirmati, sa aplicati dubla masura in gandirea dvs, ceea ce ar atenta la integritatea pe care probabil doriti sa v-o pastrati: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” Matei 10/34. Sau sa-l interpretam si pe Hristos ca initiator de miscare terorista ? (cum de fapt a si fost interpretat nu de putine ori in primele secole crestine).
    Legat de grupul Codrescu – Tarziu – Lavric – Capsali si cine mai e pe pozitii similare, poate ar trebui sa stiti (daca nu v-ati prins deja) ca nu are nici o legatura cu MIscarea Legionara alta decat ca-si mai da din cand in cand cu parerea si, spre deosebire de grupul domniei voastre (Racu – Fedorovici – Platon si cine o mai fi) ofera opinii (de multe ori strict personale de altfel) mai aproape de logica si bun simt, mai putin inregimentate corectitudinii politice si mai aproape de realitate prin colaborarea cu supavietuitori martori ai multor evenimente (spre deosebire de dvs care teoretizati la nesfarsit, citati din nume cat mai „grele” fara a avea certitudinea ca nu s-au ocupat de subiect decat tangential si pierdeti mereu din vedere padurea din cauza copacilor).
    In sfarsit, pentru cine cauta pozitia oficiala a Miscarii Legionare astazi o gaseste la http://www.fgmanu.ro/

    • Hai ca esti chiar haios! Mai intai ai spus ca citatul cu pricina nici nu exista de fapt. Apoi ai spus ca e scos din context. Apoi ai spus ca e pur si simplu o figura de stil. Iar la final l-ai mai adus si pe Mantuitorul Hristos in sprijinul acrobatiilor tale hermeneutice care ma fac sa ma intreb daca nu ai studiat cumva la Sorbona cu Jacques Derrida. Am zis eu ca in cele din urma voi legionarii o dati, rau de tot, in postmodernism. De altfel, chestia deriva din natura specifica a oricarei ideologii totalitare. Din moment ce toti revolutionarii predica autoritatea absoluta a „sefului” gnostic (gnoza reducandu-se de fapt la bunul sau plac) de a recrea lumea, in mod continuu, asa ca in 1984, fundamentul ontologic al oricarui totalitarism consta in convingerea ca nu exista o realitate obiectiva dincolo de multiplele posibile interpretari. Adica din faptul ca interpretezi cum vor muschii tai (fie pentru ca pretinzi ca posezi o cunoastere ezoterica a textului sau fie pentru ca pretinzi ca orice poate insemna orice si nu exista interpretari corecte si inorecte ci doar intepretari) rezulta ca poti sa faci ce vor muschii tai, fara sa dai seama de nimic nimanui. Rezulta ca il duce ha sempre ragione. Fireste, in conditiile astea orice discutie devine imposibila, iar Socrate avea si el momentele lui cand se ridica de la masa si isi lasa interlocutorul adept (declarat sau nu) al solipsismului sa vorbeasca, asa cum se cuvine sa o faca orice solipsist, doar cu sine insusi. De aceea, la rigoare, atat legionarismul cat si postmodernismul sunt glorificari ale vointei anomice si atentate la adresa simtului comun.

      Este bine insa ca prin acrobatiile hermeneutice la care te dedai demonstrezi faptul conform caruia cuvantul neintrupat, adica orice discurs strict filozofic, nu poate decat sa sfarseasca decat in glorificarea concomitenta a absurdului si a puterii in forma pura. Corect! Strict din text, diferenta dintre Codreanu si Hristos nu poate fi stabilita. Ea iese la iveala doar in lumina cuvantului transformat in fapta. Iar faptele ne arata pe de o parte ca Hristos, la capatul cleor trei ani de propovaduire a Evangheliei iubirii, i-a bagat sabia la loc in teaca lui Petru, cand a vurt sa o utilizeze pe bune (adica nonmetaforic) dupa care s-a dus si a primit sa fie rastignit de buna voie, rugandu-se pentru cei care il rastigneau fara urma de dreptate. Codreanu, pe de alta parte, dupa ce a condus ani de-a randul o organizatie terorista, care a impuscat, ciopartit si maltratat o gramada de oameni, si dupa ce l-a sustinut de la inceput si pana la capat, neconditionat, pe un individ pe nume Adolf Hitler, care a trimis pe lumea cealalta milioane de oameni nevinovati, a lasat cu limba de moarte ca sa fie razbunat. Diferenta este deci evidenta si, drept consecinta, este evident si felul in care se cuvine sa fie interpretat fiecare text in parte. Fidela cu sine insasi, si rezistand diverselor atacuri eretice si, mai recent, eretico-fasciste, traditia crestina a transmis pana astazi lumii cuvantul viu al adevarului, hranit de autentica iubire pe care Hristos a revelat-o lumii prin persoana sa. Traditia legionara se reinventeaza perpetuu incercand sa ascunda rahatul sub pres, si se autodisculpa invocand lipsa Sbornicului. Desi, actuala posesie a Sbornicului nu-l impiedica pe fascist D.J. de la fundatia George Manu (purtatorul de cuvant oficial) sa mixeze invataturile duhovnicesti ale lui Ion Mota si ale Cuviosului Sofronie Saharov. Ca daca decupezi textul se combina orice. Scarbos.

      • Will zice:

        Aveti dreptate, sa nu uitam ca diavolul este hermeneut si ca ispita din pustie a constat intr-o fortare a Scripturii. De altfel, Hristos a vorbit in mod figurat despre sabie, ca despre arma care separa adevarul de minciuna, in timp ce Codreanu s-a referit precis la „viesparele jidanesti”. Nu s-a referit in mod general la „viesparele minciunii” sau la cele ale „raului”. Renunti la limbajul figurat atunci cind termenii denotativi si conotativi sunt identici, iar aceasta relatie de identitate este clara pentru receptor.
        Si ca tot veni vorba, iata un caz mai subtil de fortare a invataturii crestine, cind ni se vorbeste despre cit de frapant este „contrastul simbolic dintre fiul lui Marx şi fiul lui Dumnezeu” (http://www.ziarullumina.ro/articole;1665;1;59870;0;Qui-malis-parcit-bonis-nocet.html). Pentru un crestin as spune ca e frapanta apropierea simbolica dintre zvastica si cruce. Lavric confunda etica romana cu duhul evanghelic atunci cind deduce ca a-i cruta pe cei rai inseamna a-i dauna lui Hristos. Sau poate ca vrea doar sa ne spuna ca razboiul pe frontul de Rasarit alaturi de Germania a fost nu numai un razboi drept, ci si unul sfint.
        De fapt, ce dauneaza credintei in Hristos este falsificarea ei. Cum ar fi intonarea de cintece legionare printre acatiste si paraclise. In definitiv, nu esti in mai mare masura complicele lui Antihrist atunci cind te inchini lui Lenin decit atunci cind te inchini lui Codreanu.

      • Vestitor zice:

        Ramine de aratat inca, daca persoanele conservatoare, critici si demascatori infailibili ai fascismului(ca si tismaneanu si multi altii), mai ales cel din biserica, precum si ai oricaror determinisme ideologice nebuloase si impotmoliri in imanent(care in padurea cu fiare salbatice se (pre)fac si ei fiare), care refuza sa fie redusi la o voce unica(intrucit sint simpli oameni normali, ce intimplator vad in acelasi fel) vor fi pina la urma teonomi sau autonomi.
        Ma tem ca nimeni nu poate avea pretentia de posesie a acelei realitati obiective, intrucit masura o da adecvarea la lucrarea inceputa din transcendent. Avem fireste criterii suficient sa despartim impostorii de cei autentici si textele smintitoare de cele placute lui Dumnezeu, dar lucrurile se nuanteaza mult acolo unde au participat multi oameni sis-au petrecut prefacri sociale radicale.
        Se prea poate sa va scirbeasca asumarea pacatelor legionare, in timp ce de Jaspers pina la ultimul neamt si-au asumat personal pina si holocaustul. E putin jenant sa acuzi pe cineva mort inainte de anexarea Cehiei, ca simpatiza cu Hitler, pe motiv ca Hitler a omorit milioane de evrei. Poate de speranta prost plasata si de naivitate politica, chiar de oportunism politic, chiar si sustinind afinitati ideologice(infirmate de altfel raspicat prin precizarea inferioritatii ideologiei rasei, fata de ideologia regenerarii morale a societati, de la premize si orientari spirituale) si nu doar viziuni identice despre politica externa.
        N-am inteles niciodata daca expresia „dracul sta in detalii” e spusa si inspirata cumva chiar de nefirtatul. Pentru ca imi pare a fi taman pe dos. O fi dracul contabil si trece la catastif toate nelegiuirile, dar nu oare Hristos insusi pentru singura fapta de pocainta si de indreptare, spulbera toata osinda. O si uita, nu doar o iarta, ca sa ne exprimam trivial. Ca tot vorbim de Sofronie si criteriul adevarului.

        Daca „Dar ne vom supune fara murmur.” si „Dumnezeu vede si va rasplati” se traduce prin „a lasat cu limba de moarte ca sa fie razbunat”, ne regasim iar in postmodernism, din care se iese mai greu ca din 1984 si minunata lume noua.

        Codreanu a cerut intr-adevar sa fie razbunat. Si un alt dracusor de detaliu: razbunarea nu o cerea pentru sine, ci ca pe un manifest evident impotriva tradarii, pe care o considera o boala avansata a romanilor si aceasta razbunare sa fie intreprinsa prin mijloace legale(de va fi posibil-alt dracusor de detaliu). La vremea potrivita. Altfel spus cauta un mit fondator pentru o Romanie cu implinire istorica si aceasta temelie sa fie pusa pe un sol din care a fost mai intii indepartata tradarea. Idealist? Categoric. Nu se compara cu realismul lui Vulcanescu. In ce-i priveste pe romani. Pentru ca Vulcanescu vedea la romani posibilitatea implinirii duhului crestin si rasaritean, in cel mai bogat chip cu putinta. Pe jertfa lui si a altora si pe suferintele indurate de romani. Vulcanescu nu vedea numai perspectiva ciobanului din Miorita care se bate pe viata si pe moarte, cu cei care vor sa ii rapeasca oile sau propria viata, dar si pe credinta neclintita a ciobanului, ca de va fi sa moara, nu-i bai, pentru ca va trece de vama cu bine. Apoi iarasi putem strecura si detaliul despre „ultimul cuvint” al lui Vulcanescu si profesionalismul lui in aparatul de stat, deopotriva idealiste, precum si de realismul lui Codreanu care intelegea ca crima si lovitura de stat, nu aduc nici o biruinta si ca solutia finala nu poate avea nici ea sorti de izbinda, cit timp exista coruptibilitate(caci corupatori sint mereu) si cit lipsesc oamenii care sa propuna si sa puna in practica o alternativa a cinstei si harniciei. Si istoricii adevarati nu se descotorosesc cu atita usurinta de detalii. Si nici nu isi aroga drepturi de condamnare, ci simple pretentii de cercetare serioasa.

    • sacrebleu zice:

      @ Umbra serii si alti strigoi:
      Baiete, ia aminte:

      1. Nu cred ca ai dreptul sa vorbesti despre cum „grupul Codrescu-Tarziu-Lavric” se impotriveste corectitudinii politice. Daca ar fi asa, Codrescu nu i-ar tine trena lui Baconsky iarLavric nu l-ar legitima pe Tismaneanu ca mare anticomunist. Tarziu are voie sa fac orice, ca e nul.

      2. Nu exista un grup „Racu-Fedorovici-Platon” pentru simplul motiv ca oamenii astia nu considera ceea ce ii uneste mai important decat ceea ce ii desparte. Oamenii astia PAR o grupare pentru ca spun, cinstit, ce vad. E ca si cum ai spune, la 12 dupa-amiaza, ca exista o grupare a oamenilor care spun ca pe cer e soare. Si ca sta grupare e opusa unei alte grupari care spune ca pe cer e luna. Si ca a doua grupare spune lucruri mai moderate si mai de bun-simt. Si e mai „buna prietena”. O fi, dar pe cer e soare. Si oamenii care recunosc ca pe cer e soare, atunci cand e soare, nu formeaza o grupare sau un grup. Sunt doar oameni nromali. O grupare sau un grup formeaza doar cei care le cer oamenilor normali sa inteleaga de ce sunt ei, duplicitarii, siliti sa minta: joburi, famelie mare, remuneratie mica dupa buget sa traiti coane Bashika.
      Dupa cate stiu eu, Fedorovici, Racu, Platon si alti oameni normali opusi duplicitarilor si mincinosilor jegosi (legionari sau nu) nu traiesc de pe urma politichiei romanesti sau a duplicitatii cu structurile de conducere din Romania. Deci nu au de ce sa formeze un „grup” sau o „grupare”. Se incapataneaza doar sa ramana in Biserica. In ciuda jegosului vostru rasism duhovnnicesc, cum bine ii spune Alexandru Racu.

  36. UmbraSerii zice:

    Ce sa-i faci, cand din lipsa de argumente pendulezi de la „haios” la „scarbos” incercand o diatriba sleampata, e probabil momentul de a pune un punct.
    Iar pentru „baiete” am un trick: nu e suficient sa vrei sa iei de sus pe cineva pentru a parea superior: tre’ sa si ai ceva in mansarda cu care sa faci fatza situatiei …

  37. @ Will

    Cum ii spuneam si domnului Codrescu, atunci cand inca mai incercam sa dialoghez cu el, desi ma lasase masca cu asocierile lui nastrusnice, am avut ocazia sa cunosc (in special persoane venite din spatiul rasaritean) si razvan codresti precedati de semnul minus. Altfel spus, oameni care ar spune invers, ca orice s-ar zice, secerea si ciocanul, pe de o parte, si crucea pe de alta parte, au mult mai multe in comun decat crucea si svastica. In ambele cazuri, argumentatia se baza pe aceeasi startegie a decupajului. Oamenii in cauza spuneau si ei, da, „s-au facut greseli”, dar daca nu era Stalin, Hitler ar fi exterminat tot neamul slav-orotodox, etc. Ambelor parti, cand le vorbesti de Ribbentrop-Molotov (unitatea transcendenta a totalitarismelor, ca sa-l parafrazez pe Plesu) se fac ca ploua sau ca nu aud, dupa care continua sa-l injure pe Regele tradator. Si iti spun cum trebuia inlocuita lumea veche, prea putin virila, cu una noua, capabila sa faca fata ofensivei comuniste (prin nazificare), respectiv naziste (prin comunizare).

    Pe orizontala, se poate combate o minciuna printr-o alta minciuna, insa rezultatul ecuatiei este pur si simplu ca, per ansamblu, minciuna sporeste. Ca si deruta. Chiar daca se combate o minciuna mai mare printr-o minciuna mai mica. Minciuna e tot minciuna si stim cine e tatal minciunii. Nu exista partasie intre Hristos si Veliar. Pentru cineva care are cat de cat o constiinta ortodoxa lucrurile astea sunt evidente. Cum ar fi sa spui, da, au si gresit monofizitii, dar sa nu uitam ca ei au aparat ortodoxia de arieni. Daca nu ar fi fost monofizitii, cum s-ar fi aparat sarmana ortodoxie de arieni? Adica mi se pare la mintea cocosului. Cine nu e de acord fie e prost (foarte prost) si nu pricepe, fie este pervers, fie este un om slab pe care l-a spalat bine pe creier vreun guru (purtator de camasa verde sau rosie).

    In ultima instanta totul se reduce la intrebarea: ce cautam? „Mantuirea” in veac, sau adevarata mantuire. In primul caz exista „n ” combinatii posibile, care se pot toate justifica in fel si chip. Dar care sfarsesc toate in neant si, ca sa-l parafrazez din nou pe Plesu, in „sacrificarea libertatii interioare” (care si ea se poate justifica, delirul hermeneutic fiind fara sfarsit). In cel de-al doilea caz exista o singura posibilitate. Sa te rastignesti cu Hristos. Asa cum ar fi trebuit sa se rastigneasca de la bun inceput (daca e sa trecem de la individ la neam) Romania in 1940, dupa modelul Poloniei (si trebuie spus ca au fost romani pregatiti sa o faca, dar, din nefericire, balanta a inclinat in cele din urma de partea rasismului duhovnicesc). Iar din imbinarea de lasitate, demonizare ideologica si oportunsim abject se nasc mizerii retorice de gen „razboiul sfant impotriva bolsevismului”. In fine, revenind la individ, trebuie subliniat faptul ca deseori, pe lumea asta, asumarea crucii presupune si asumarea singuratatii. Sau cel putin restrangerea cercului de prieteni.

  38. Vestitor zice:

    „Miza” luptei antilegionare pe acest blog, de fapt, nu este alta decit…Adolf.
    Orice s-ar vorbi despre trecut, ideologie(atentie fara recurs la cazuri individuale, poate cel mult asasinatele, ca acolo se potriveste), lancea se infige tot in „legionarul” Adolf.
    In afara de nivelul destul de penibil al pregatirii si al adresarii in sine, din ultimele comentarii, nimeni nu vrea sa priceapa ca astazi legionari nu exista si nu pot exista si nici nu este mare nevoie nici de a-i apara, nici de a -i indeparta din biserica. Unde nu au fost niciodata, ca factor de coruptie. Nu au venit din afara bisericii , pentru ca de fapt nu au plecat din ea. In si pe linga ea au invatat multe. Si noi impreuna sau impotriva lor.
    Sa scoti din grupul Rost, Neamtu(Care in ciuda unui comentariu, ramine totusi umor de proasta calitate sa scoti din oportunismului lui Neamtu, chintesenta oportunismului legionar de tip fascist) legionari, este tot un fel de oportunism. Care nici macar nu convinge, ca nimeni nu ii poate banui pe vreunul din aceia de violenta si fanatism. Poate cel mult de „nebuloasa”.

    Mai deplasat mi se pare sa vorbesti de cum ai fi aparat tu „valorile”, daca traiai atunci, facind abstractie de „pierderea” valorilor in acel context, de „nebuloasa” lor si de comoditatea accesului la valori acum. Rasismul duhovnicesc in ciuda accentului de spectaculos, de OTV, cu care curteaza de multe ori domnul Racu, nu are priza la „real”. Pe romaneste am spune ca nu este aievea(adica din veac, ad literam). Este mai degraba visare. Dar cum romanul impleteste veghea cu visarea si da realitatii un nimb mitic, este mult mai aievea „cea mai scumpa nunta dintre nunti”, decit zmeul rasist al lui Racu.
    Nu se supara nimeni insa sa prind Racu puteri sa ingroape zmeul pina la git in pamint. Deocamdata nu poate. Pentru simplu motiv ca se lupta cu fantoma parelnica a acestuia sau cu presupusi zmei de acum. Nu cu cei care s-ar vaita de prea multa suferinta, cum falsifica un alt comentator.
    Chiar de l-ar ingropa totusi, intrucit la romani, ce poate fi, ce este si ce a fost, se regasesc in acelasi plan de existenta al vremii, care se face, se desface, se petrece si se preface, dar niciodata nu poate fi des-fiintat(chiar si asta presupune tot o refacere, nu o anihilare si o neantizare), nu va putea scapa de aceasta in-oportuna umbra.
    Mai e si alt motiv acela ca romanul este acela care nu poate opune un adevarat si tare „nu”, el poate cel mult pro-pune un „ba” sau mai pozitiv „ba da”(culmea construit pe o negatie), „ba” al carui rol e de obicei acela al circotelii si bombanelii constructive, care refuza oricui sa aiba dreptate „totalitar”, pentru simplul fapt, ca numai Dumnezeu are puterea sa le tina pe toate „intruna” si numai el are dreptate intru toate.
    Ca altfel, daca ar pretinde ca ar avea el dreptate tot-de-a-una, de fapt, s-ar descoperi si vadi ca fiind strain de firea romaneasca si ceea ce romanul nu prea a numit vreodata o alta faptura omeneasca, normala,…un strain. Romanul numestr strain doar pe cel care s-a facut sluga celui care e „altfel”, Satanei, vesnicul strain.

    Cer iertare pentru aceasta incoerenta, dar imi pare mult mai constructiva, mai ziditoare, decit toate invectivele si spumele de mai sus, foarte serioase si bine intentionate de altfel. Dar cind a fost vreodata de ajuns doar atit?
    Concluzia: pur si simplu nu poti sustine ca ti-e gura plina de adevar, cind vezi in jurul tau si pui in gura altora mereu minciuna. Adevarul marturiseste despre sine, mai tot timpul si aproape niciodata nu osindeste. Adevarul cerceteaza, patimeste si nadajduieste, mai degraba decit se sfadeste si se trufeste. Si la posibila replica cum ca sfada pentru Adevar e totusi buna, e totusi mare diferenta intre cei care se „Sfadesc” pentru adevar jertfindu-se sau marturisind cu gura, inaintea unui judecator lumesc sau nu, pentru ca acestia nu acuza, ci dau seama despre adevartul chip, rost si fire a Adevarului si nu pierd timpul cu pacatele si nelegiuirile minciunii.
    II contesta legitimitatea si dreptul la existenta. Sfada insa ii da cumva drepturi depline si egalitate la masa tratativelor.
    Blogul schimba cumva, mai degraba transmuta criteriile, dar tot e simplu sa identifici sa discriminezi si sa deosebesti(nu sa desparti) marturisitorii de sfaditori.

    • Will zice:

      “nimeni nu vrea sa priceapa ca astazi legionari nu exista si nu pot exista si nici nu este mare nevoie nici de a-i apara, nici de a -i indeparta din biserica. Unde nu au fost niciodata, ca factor de coruptie. Nu au venit din afara bisericii , pentru ca de fapt nu au plecat din ea. In si pe linga ea au invatat multe. Si noi impreuna sau impotriva lor.”

      Asa cum crestinii sint in lume, dar nu din lume, tot astfel nu toti cei care sint in Biserica, sint din Biserica.

      „e totusi mare diferenta intre cei care se “Sfadesc” pentru adevar jertfindu-se sau marturisind cu gura, inaintea unui judecator lumesc sau nu, pentru ca acestia nu acuza, ci dau seama despre adevar[a]tul chip, rost si fire a Adevarului si nu pierd timpul cu pacatele si nelegiuirile minciunii.”

      Ce-i drept, legionarii nu si-au pierdut timpul cu pacatele si nelegiurile minciunii: Solutia Finala nu era doar finala, ci si rapida.

      Altfel, de invatat am invatat si tot invatam. „Vestitor” ne ajuta in mod special in aceasta privinta. Aflam, de pilda, ca e mai adevarata jertfa pentru un adevar partial decit sfada pe blog pentru Adevarul deplin. Nu inteleg insa cum se poate face o asemenea afirmatie in conditiile in care timp de citeva luni s-a tot subliniat pe acest blog ca jertfa nu poate intemeia nici un adevar, ci ca adevarul determina caracterul de jertfa al faptelor noastre?

      • Vestitor zice:

        Sa lamurim o mica problema de logica.
        1.Jertfa pt. Adevar, inceputa ca marturisire, nu jertfa cautata cu orice chip, trece inaintea sfadei(fara ghilimele) pentru Adevar.
        1a.evident jertfa pt. adevar depaseste si se opune si sfadei pentru simulacre de adevar.
        2.Jertfa pt. un partial adevar(oare mai e acela adevar? ramine de dovedit daca legionarii „operau” cu asa ceva si ramine de dovedit daca adevarul il „ai” dintr-o data sau il „dobindesti” pe masura ce te cureti personal de pacat) este nu doar mai putin, ci si chiar opusul sfadei pentru adevar.
        3.sa fie oare ca jertfa pt. adevar partial e mai mult decit sfada pt. adevar partial? asta da problema de logica si cred ca punctul acesta ni se potriveste cel mai bine.
        De ce?
        1.pt. ca departe de a ne pune problema jertfei, stam prost si cu marturisirea, iar din sfada pt. adevar, se remarca mai ales sfada si mai putin intruparea(macar in cuvint) a adevarului.
        2.pentru ca adevarul desi lucreaza, se pogoara si poate indumnezei imanentul, fie ca stirneste scandal, fie ca arata evidente neclintite, e greu de prins in cuvint. Cel mult ne arata pacatele fiecaruia, ideologice sau personale si mai putin Adevarul insusi, care pur si simplu nu se argumenteaza, pentru ca Acesta este dogma, este crez si taina.

        Nu stiu despre ce solutie finala vorbiti. Va referiti cumva la comertul legionar, ca „arma contra jidanimii”. Puteti vorbi ca Vulncanescu de dublul resentiment al unui tineret supus de presiunile ideologice ale alogenilor si inselat de ideologiile parintilor, esuate in razboi mondial. Puteti vorbi de confuzia unor valori, de influenta straina, occidentala a nevoii de afirmare istorica(care nu are treaba cu mintuirea in imanent, ci e mai degraba, pentru romani, care de altfel sint rabdatori si asteapta implinirea vremii si se supun…voii lui Dumnezeu, o nerabdare a firii, indelung siluite), de deplasare a accentului de pe esenta si bogatie de virtualitati, pe existenta si actualizare si afirmare prin experienta. Puteti chiar vorbi de nihilism, de nebuloasa si de violenta in limbaj si in politica, dar daca pomeniti de solutie finala, ce credibilitate mai puteti pretinde? Chiar si asa le nivel de palavrageala pseudo-istorica.

  39. dumitru karamazov zice:

    Daca e sa ne luam dupa carambolul pe care ni l-a servit Umbra Serii, rezulta ca din moment ce Codreanu e la fel de nevinovat precum Hristos, Hristos e la fel de vinovat precum Codreanu. Adica exact ceea ce sustin corectii poltic: crestinism = fascism. Ridicat mingea la fileu perfect. Bravos Monsieur! Mare dreptate are domnul Racu cand zice ca va reuneste postmodernismul. In concluzie, Ortodoxia trebuie aparata in primul rand de aparatorii Ortodoxiei. Mai exact, de genul de aparatori care degajeaza in propria poarta.

  40. Donkeypapuas zice:

    Acum vreo 15 ani (ce repede trece timpul!) nişte derbedei îl făceau vinovat în Dilema pe Eminescu de Criză, de şomaj, de decalajul economic, de tot ce se putea. În zilele noastre îi faceţi vinovaţi pe Rege, pe Mareşal, pe Căpitan, pe Maniu, pe Brătianu, pe Lucreţiu Pătrăşcanu în timp ce alţi derbedei acum DISTRUG ţara. Deunăzi s-a semnat actul de condamnare a mărturiei ce se constituie în act de naştere a poporului român: galeriile romane din Munţii Apuseni, descărcate de sarcină arheologică prin „grija” oamenilor lui Băsescu. Acestea vor fi şterse de pe faţa pământului. Vinovaţii vor fi evident: Regele, Mareşalul, Căpitanul, Maniu, Brătianu, Lucreţiu Pătrăşcanu…

    • pepe zice:

      Problema nu e atat cu Capitanul, ci cu cei care ii tin trena Capitanului de Epava (ca asta a ajuns Romania), lovind capitaneste in adevaratele repere ale Romaniei moderne: Regele, Maniu, Bratianu. Uitati-va ce se petrece pe blogul lui Adolf Hitler Codrescu. Cat de aberant continua sa fie atacat Regele Mihai. De fiecare data cand Basescu e la ananghie, ii sare cate un batran (sau cate un raposat) in ajutor. Asa s-au petrecut lucrurile si in campania electorala. Exact la tanc. Fixatiile batranilor, straine unei minime obiectivitati istorice, se pot scuza prin prisma terorii istoriei, de culoare rosie, pe care au experimentat-o. Insa perpetuarea peste generatii a unor forme de tembelism ideologic sau, mai grav, instrumentarea fixatiilor batranilor, acestea nu se mai pot scuza. Dumnezeu stie daca motivatia este prostia sau interesul. Dar efectele sunt clare.

      • Vestitor zice:

        Nu are nici o legatura faptul istoric cu condamnarea Regelui. Nu condamna nimeni Regele, dar nu poate fi nimeni atit de imbecil sa spuna ca a procedat corect. Ca a incercat sa faca un compromis, ca a avut intentii bune, ca a fost putin manipulat si ca era de virsta frageda, sint certitudini. Tot certitudine este ca daca se facea capitularea(de altfel unanim dorita), macar in conditiile unei retrageri a trupelor, fara alte pretentii, ar fi fost dincolo de orice acuzatie si regret.
        Singurul rege condamnat este, in unanimitate, Carol al II lea.
        Si lipsa respectului fata de batrini seamana izbitor de mult cu cea a „rosiilor” de la inceputuri si pina in prezent si se potriveste de minune cu peisajul postmodern. Nu vorbim de orice senil, ci de cei cu experienta, cu argumente, bine pregatiti si documentati. Batrinii, spre deosebire de tineri, ii lasa rece si le e indiferenta perpetuarea ideologiilor, pentru simplu motiv, ca se apropie, in toate sensurile posibile, de Adevar.
        Si da, intr-adevar, efectele prostiei sint intotdeauna clare. De la Basescu la pepe, de la elgionari la conservatori si de la pasoptisti pina la globalisti.

        PS.Adevaratele repere ale Romaniei: Maniu, Bratianu, Regele? Repere in politica, in viata personala, modele de crestini sau ce? Ne-a lovit si criza de modele si cautam in lazi prafuite, macar sa stim sigur ca sint modele neatinse de „agonia” interbelica sau de fascism? Nu va place Bernea, macar cercetati-l pe Vulcanescu. Nu-i bun Eliade, il avem pe Botta. Cioran bate cimpii, atunci ne multumim cu Vasile Voiculescu, Noica e fascist, sa-l luam in brate pe Steinhardt.
        PS2. Sa il ataci pe Regele Mihai e intr-adevar tot atit de nelegiuit si fatarnic, ca al aproba pe Basescu. Aici iar cred ca avem unanimitate. Dar ne plac fudnaturile: de ton, de limbaj, de argumentare si de respect. Si daca punem in balanta fixatiile batrinilor cu oportunismul tinerilor(nu ca nu am avea alternativa), ce e de ingaduit mai usor? Ce ne ataca mai mult omenia si ne spurca firea si ne faci robi minciunii si intunericului: tradarea sau fanatismul nebulos? Intrebare cretina stiu. Probabil pentru ca stim ca tradarea mereu ne insoteste si e veche de cind lumea, pe cind ideologiile sint recente si fanatismul poate fi evitat. Sau poate ca minciuna si tradarea sminteste mai putin, decit o crima din fanatism orb. Nu-i asa?
        In ignoranta mea raspunsul se desprinde singur. Condamnam si fugim de minciuna si tradare, daca este posibil, fara fanatism, care ne poate duce fara voie, in acelasi intuneric in care s-au bagat tradatorii, CU voie. In conditii de normalitate si recuperare a valorilor ei e mai usor, in conditii de criza insa, Horea a sculat iobagimea la lupta fanatica, oarba, pornind de la o…minciuna(oare dupa voia celui de Sus, cum era presupusa porunca imparateasca?).

  41. avocatul poporului zice:

    @ Vestitor

    „E putin jenant sa acuzi pe cineva mort inainte de anexarea Cehiei, ca simpatiza cu Hitler, pe motiv ca Hitler a omorit milioane de evrei”.

    Lasa vrajeala Vestitorule. Nu doar ca Duhul Capitanului pe care il invoci la ceas nocturn era prea putin vazator (ca veni vorba de dracusori). Hitler a omorat milioane de evrei pe baza unei ideologii criminale, care era pe deplin vizibila si inainte de 1938. Si care era impartasita de legionari. Ce-i drept, nu copiata intru totul, lipsa dimensiunii strict rasiale (pana la un punct, ca sa vezi ce educatie crestin-eugenista facea Herseni, subsecretar de stat in ministerul invatamatului din timpul guvernarii legionare) neinsemnand ca antisemitismul legionar era mai putin brutal. Asa ca lasa-ma pe mine cu naivitatile Capitanului care a fost indus in eroare de aparentele crestinesti ale hitlerismului, si cu vechea teorie trotkista care il achita pe Lenin in procesul stalinismului. Ia si citeste aici de la legionari:

    „La 1 Aprilie 1922 apare revista bilunara „Apararea Nationala”, sub conducerea profesorilor Cuza si N. C. Paulescu. Oricine îsi poate da seama ce a însemnat pentru noi, în mijlocul gândurilor si framântarilor noastre, aparitia acestei reviste.

    În ea gaseam tot ce ne trebuia pentru o perfecta lamurire si înarmare a noastra. Articolele profesorilor Cuza si Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul si aveau pretutindeni în rândurile studentilor, si la Bucuresti si la Cluj, un mare rasunet.

    La 1 si 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau adevarate transporturi de munitii prin care noi învingeam argumentarile presei jidanesti.

    Cred nimerit sa dau aici câteva articole ale profesorilor Cuza si Paulescu aparute în acea vreme”.

    Stiinta Antisemitismului

    Pe constatarile obiective ale diferitelor stiinte speciale – deosebite de dânsa, stiinta antisemitismului – îsi bazeaza concluziile ei, care toate duc, cu necesitate, la aceeasi solutie: eliminare jidanilor din mijlocul celorlalte popoare, punând capat existentei lor nefiresti, parazitare, datorate unor conceptii anacronice, contrara civilizatiei si linistii tuturor natiilor si pe care ele nu o mai pot tolera.

    Aceasta teorie antisemita difera, cum se vede, de teoria jidaneasca si a jidanitilor, care reduce explicatia antisemitismului la cele doua manifestatii sufletesti, individuale, si care de îndata ce se manifesta în masa, sunt ele însasi o problema sociala: salbaticie si ura. Si o explica numai pe aceasta.

    Instinctul antisemitismului: poate fi însotit uneori de salbaticie si ura. Pentru ca instinctul e orb – cum se zice – desi e asa de sigur în apararea vietii.

    Constiinta antisemitismului se adauga, însa, instinctului, întarind pornirile lui, oricât ar fi de „salbatice”. Caci pentru a fi „civilizat”, trebuie mai întâi sa existi.

    Stiinta antisemitismului: vine, în sfârsit, si explica fenomenul, luminând tot mai multe constiinta multimii si dând satisfactie deplina instinctului ei, cu izbucnirile lui violente, pe care le legitimeaza, dezvaluind cauza lor, în parazitismul jidanilor. Astfel, ea ne da formula solutiei stiintifice, a problemei iudaismului – pe care nu ne mai ramâne decât s-o punem în functie, pentru a o realiza.

    Antisemitismul modern întruneste dar toate energiile: energia instinctului, energia constiintei, energia stiintei, a adevarului deplin dovedit, formând o formidabila putere sociala, capabila desigur sa rezolve cea mai mare problema a civilizatiei timpului nostru care este problema jidaneasca. Si cu ce se apara jidanii si jidanitii împotriva acestei puteri uriase, cautând sa prelungeasca existenta condamnata a parazitismului lor? Am vazut: clisee, injurii si mofturi.

    Iudeofagia vulgara si feroce a antisemitilor nostri… ne compromit în fata lumii civilizate… arme ruginite scoase din arsenalul prigonirilor medievale… Rascolirea în masele populare a instinctelor bestiale… porniri asiatice… Nebunie… Sadism mental…

    Acestea sunt toate argumentele – caci altele nu au – pe care le opun antisemitismului nostru, crezând a-l înlatura cu prostii.

    Pe când în sânul tuturor natiilor, revoltate împotriva parazitismului Iudei nomade, clocotesc energiile razbunatoare… (Corneliu Zelea Codreanu – Pentru Legionari) – Adauga si citatul pogromist mentionat mai sus, ala cu viesparele jidanesti!

    În numarul trecut al „Axei” a fost semnalata, într-o scurta notita, o problema de mare importanta în legatura cu ideea corporatista în România, problema care prin faptul ca a fost acum ignorata de catre corporatistii români, da nastere unei distinctii esentiale între acestia si ideologia Legiunii. Aceasta chestiune trebuie reluata si discutata cu toata amploarea, deoarece noi socotim ca o recladire corporativa a Statului Român, cu nesocotirea acestei probleme, ar fi, daca nu imposibila, în orice caz nefolositoare ba chiar mai daunatoare decât actuala structura democratica. (Daunatoare poporului românesc, etniceste românesc).
    Corporatismul, asa cum este prezentat la noi, îndeosebi de catre D. Manoilescu, se reduce la o problema de forma a organizatiei de Stat, fara a examina si urmari o modificare a structurii etnice a Statului, o actionare asupra continutului cuprins în aceste forme organizatoare. E un corporatism etniceste incolor, care cauta sa aseze în forme noi populatia actuala a României, pe membrii actuali ai profesiunilor din România, pe posesorii actuali ai situatiilor din comert si industrie. Prin aceasta noua si mai buna organizare profesionala se mentine si se consolideaza actuala situatie demografica a României, se permanentizeaza deci o structura etnica incontestabil nenorocita.
    Dar avem noi oare nevoie de conservarea actualei structuri etnice a Statului ba chiar de întarirea ei prin organizarea mai superioara, mai perfecta a Statului corporativ? Profesiunile libere, comertul, industria, presa, sunt în proportii inadmisibile, adesea majoritati si chiar unanimitati, în mâini straine, în deosebi jidanesti. O permanentizare a acestei situatii, fie chiar în noua haina simpatica a unei Românii corporative, nu este o solutie a acestei grave probleme de structura. Caci nu se vor mai putea, ulterior, româniza viitoarele corporatii daca nu precedem aceasta organizare corporativa de împlinirea unor masuri de modificare a structurii etnice a Statului, a profesiunilor, a categoriilor sociale (sau în orice caz daca nu ne marginim a realiza din corporatism numai atât, în faza initiala cât nu prejudiciaza rezolvarea acestei probleme prealabile).
    Noi nu dorim un continut identic, cel de azi, într-o forma noua. Înainte de a proceda la alcatuirea noilor forme de viata pentru viitor, sau cel putin în acelasi timp cu aceasta operatiune, trebuie sa ne vindecam ranile grele care ne-au sfârtecat vitalitatea, ne-au cangrenat trupul, adica trebuie sa procedam la reformarea structurii de baza, a structurii etnice a Statului. Dupa împlinirea acestei epuratii în corpul si spiritul populatiei alcatuitoare a României de azi, atunci da, e binevenita haina de drum nou a corporatismului si numai atunci va putea fi ea definitiv si util închegata.
    Fara a trece cu succes prin aceasta faza precorporativa, ne-am osteni în zadar cladind o Românie noua corporativa, caci n-am izbuti decât sa spoim pe dinafara un mormânt plin înauntru de putreziciune, lipsit de frumusetea viatii, lucru care, dupa cât ne învata Evanghelia, e fara rost (Ion Mota – Cranii de Lemn) .

    Procesul acesta de pieire a natiunii noastre poate fi înca oprit prin lupta de eliminare totala a Jidanilor si a influentei lor în mijlocul natiunii noastre. Prin aceasta lupta ne vom mântui si vom regasi toate comorile pierdute, ca si altele noi mai pretioase, care vor veni sa ne ridice mai sus, spre Dumnezeu. În locul cântecelor care au pierit, prin lupta aceasta vom ajunge sa avem altele noi si mai frumoase. Iar drumurile de fier nu ne vor mai fi un dusman, ca astazi…
    Cei ce aveti înca un suflet sanatos în voi pregatiti-va de lupta si de moarte vitejeasca! Voi trebuie sa fiti mântuitori de tara care sa „rasaditi viata româneasca pe plaiurile unde cresc azi spini”! Iar „tara va va binecuvânta”! (Ion Mota – Cranii de Lemn)

    And finally my favourite:

    „Disgenicii trebuesc inlaturati de la reproductie, rasele inferioare trebuesc complet separate de grupul etnic. Sterilizarea anumitor categorii de oameni nu numai ca nu trebue privita prosteste ca o incalcare a demnitatii omenesti, dar ea este un elogiu adus frumusetii, moralitatii, in genere, perfectiunii”. (Traian Herseni, subsecretar de stat in ministerul invatamantului din timpul guvernarii legionare, responsabil deci cu educatia „crestina” a tineretului, specialitatea legionara – Rasa si destin national, publicat in Cuvantul in ianuarie 1941)

    Deci gata! Terminati cu minciunile!

    „Altfel spus”, zice Vestitorul, Codreanu „cauta un mit fondator pentru o Romanie cu implinire istorica si aceasta temelie sa fie pusa pe un sol din care a fost mai intii indepartata tradarea”. Nu doar tradarea Vestitorule! Tradarea si jidanii! Asta e varianta nedecupata, deplina, a „mitului fondator legionar”!

    • Donkeypapuas zice:

      Îmi puteţi spune cum s-a ajuns ca de la zero virgulă ceva familii mozaice la 1800 (în toate cele 3 provincii româneşti) s-a ajuns ca după primul măcel să aflăm UN MILION CINCI SUTE DE MII de iudei (din care doar 800.000 stabiliţi cât de cât legal)? A! Au venit din… Galiţia! Deşi până pe la mijlocul secolului XVIII era aceeaşi situaţie procentuală (adică zero virgulă ceva familii iudaice). Să înţelegem că aici au fost paraşutaţi din Palestina sau de pe alt teritoriu „semit”. Doar aşa s-ar explica acuza de „antidemitism”…. Pentru că dacă-i luăm de origine i-i strângem mai bine observăm că neamul ăstora este: „blond sau roşcovan, cu ochi albaştri şi vorbitor de germană (idiş)”. A! Şi provenit de pe Volga!

    • Vestitor zice:

      E adevarat intru totul, inclusiv aberatiile cuziste care au esuat in oportunism si cele legionare in comert. Are rost sa va arat violenta limbajului din gazetele liberale sau conservatoare din perioada, sau violenta celor de pe vremea lui Eminescu in privinta strainilor(mult mai generoase, nu se limitau la evrei)?
      Pe mine ma intereseaza la ce au dus. Ca sa prinzi in cuvint e usor. Faptele istorice sint relevante. Cum au solutinat ei problema coruptiei evreiesti(de altfel evidenta si irelevanta ca puteau la fel de bine sa fie greci sau germani corupatorii, cum e astazi)? Cei mai navalnici la prima provocare au lichidat coruptii, sau jonglerii politici. Si inca cred ca la ce discurs aveau si la ce clocotea in ei, inca s-au infrinat teribil. Si nu cred ca e doar meritul disciplinei lui Codreanu. Chiar te miri cum de s-au limitat la atit, la ce provocari au fost, chiar si in absenta unor declaratii despre viespare. E adevarat ca au cazut in plasa ideologica a multor prejudecati antijidanesti, oferite pe tave de Iorga, Eminescu, Paulescu si altii. Dar au depasit repede vrajeala „intelectuala”(ce s-a ales de bravada lui Iorga? un compromis si un proces jenant si tradator pentru o intreaga generatie), prin spirit practic.
      Cei mai intelepti au gasit solutia in expresii mai accesibile, ca presa, munca, voluntariat, comert.
      Intr-un fel Herseni seamana foarte bine cu Paulescu si cu Iorga. Adica e usor sa dai din gura si sa bati cimpii.
      Cu tot antisemitismul lor legionarii nu au fost in „stare” sa faca rau evreilor, pe cit au facut Iorga, mitropolitul ministru si Antonescu.

      • avocatul poporului zice:

        a) Din cate am mai citit eu (fara sa fiu indeajuns de informat, direct de la surse), exista o diferenta sensibila, in materie de brutalitate, intre antisemitismul lui Iorga (care pe masura ce a inaintat in varsta a lasat-o mai moale) si Eminescu, pe de o parte, si antisemitismul lui Cuza si Paulescu, pe de alta parte. Iar C. Z. Codreanu, merge pe linia Paulescu-Cuza, de la care se si revendica. Asa ca daca vreti sa-mi veniti in ajutor, nu faceti trimiteri generice la presa liberala sau conservatoare. Ci precis, cu referire la Iorga si Eminescu, citati cele mai dure mostre de antisemitism pe care le stiti, si sa le comparam cu ce am citat eu din Codreanu, Mota, Herseni. Si chestii programatice. Adica cum trebuie lucrat: epurare, eliminare, sterilizre, raspandirea mortii, etc, asa cum se specifica mai sus. Nu retorica, de gen jidanii dracului, etc. Ca asa, daca e sa o luam la retorica, una la mana ca mai avem de adaugat si la Codreanu o gramada (viermi, lacuste, focare de infectie, etc), iar apoi, chiar ajungem sa ne certam pe metafore si figuri de stil, ceea ce ar reprezenta o pierdere de timp.

        b)Una din marile aberatii prin care se cauta sa se spele Miscarea Legionara e aceasta: desi au fost la putere, legionarii n-au construit camere de gazare precum hitleristii. Dar legionarii au fost la putere doar cinci luni, in cadrul unui regim bicefal, in care nu se stia de fapt cine este la putere. Daca Hitler ar fi fost dat jos de la putere, fara cantec, dupa un an de guvernare, probabil ca ar fi iesit chiar mai bine decat legionarii dupa cateva zile de rebeliune. Deci nene Vestitorule: nici genocidul comunist de la noi nu s-a produs in cinci luni. Ceea ce ne intereseaza pe noi e intai de toate ideologia criminala a legionarilor, iar apoi crimele legionare care s-au petrecut in perioada de timp cat au fost la putere. Si eu zic ca, dat fiind intervalul relativ scurt al guvernarii, precum si conflictul cu Antonescu, nu sunt deloc putine sau nesemnificative crimele legionare. A fost indejuns pentru ca romanilor sa le iasa legionarismul pe nas. Deci cine chiar are constiinta istorica romaneasca, nu mai pune botul lalegionarism. Voi acum nu vanati decat juvenili indobitociti pe care vi-i livreaza actualul sistem de invatamant, distrus in mod sistematic de neosecuristii lui Basescu Traian si Iliescu Ion. Doar astora, care nu stiu nici istorie si nici sa scrie, mai puteti voi sa le faceti educatie legionara. Avea dreptate Mircea Platon. D-aia si vibreaza blogosfera ortodoxa (sau mai bine zis blogodoxa), ba uneori chiar si unele medii monastice, de atata tembelism. Pentru ca in afara de batranii care au ramas blocati in ideile lor de tinerete, numai cretinii si bolnavii psihic mai pot sa traga pe nara ortodoxia legionara.

  42. Will zice:

    Zice Vestitor: „Nu va place Bernea, macar cercetati-l pe Vulcanescu. Nu-i bun Eliade, il avem pe Botta. Cioran bate cimpii, atunci ne multumim cu Vasile Voiculescu, Noica e fascist, sa-l luam in brate pe Steinhardt.”

    … Nu a fost Miscarea legionara crestina? Dar cine a fost crestin pe-atunci – in definitiv, nu definea fascismul contextul international al Binelui in perioada aia? Cum adica, nu a fost Miscarea legionara pur romaneasca? Pai Bobalna ce-a fost? Nu va place una, luati-o p-ailalata. Avem de toate. Le avem pe toate. Pentru ca noi nu avem adevarul. Noi sintem adevarul.

  43. Vestitor zice:

    Rastalmacire muiereasca. Era vorba de nu va place in sensul de banuiala de legionarism. Spuneam doar ca si „ceilalti” categoric nelegionari, le spun cam pre acelasi grai. Si sa lasam vrajeala cu adevarul aici, adevarul e colo, pentru ca adevarul se dobindeste numai ca dar, dupa multe eforturi, jertfe si lepadari. Nu e o mascota si nici usor de posedat. Adevarul se intrupeaza si deja s-a Intrupat. Noi trebuie doar sa-i urmam. Dupa putere.Voi aveti pretentia ca luptati pentru adevar si aveti monopol asupra modurilor si criteriilor, ca doar sinteti din/ai bisericii, noi doar raspundem la acuzatia de minciuna si marturisim ca cu greu ne pricepem sa-i urmam si cerem ajutorul bisericii. Dar nu ne lasam si incercam sau am incercat sa facem ceva, chiar si cu teama si riscul greselii(faceti abstractie de acest „noi” pentru ca e doar o conventie a dialogului si nu reprezentarea unui punct de vedere oficial, ci personal). Aici iar intra problema adevarului. Cine umbla in minciuna cam fuge de riscuri. Prefera sa faca jocuri, nu se expune in afirmatii radicale. Chiar si la cei ca Hitler, au fost domoli la inceput si apoi au aratat coltii. Ca orice oportunisti. Pe cind la „ai nostri” a fost taman pe dos.

    Noi aici stabilim criterii despre cine ii urmeaza si cine nu. Si „presa” si „afinitatile ideologice”, nu sint tocmai criterii si cu atit mai putin argumente. Exemplu la indemina e Patapievici sau Neamtu. Nu ce a dat pe goarna sau pe maculatura e relevant, ci functiile care le ocupa si felul in care le executa.
    Avem indicii despre jongleriile, oportunismele si linguselile patapieviste si nemtiste, din „vrajeala” lor, dar la legionari nu avem decit consecventa fanatica. Nebuloasa sau nu, e alta discutie. Ce deducem din asta? Si nu gasim la legionari nici inimi ca un cur, nici osanale aduse conceptului de „admiratie”, ci intr-adevar pedepse si disciplina. Cu toata indraznela. Nu i-am auzit pe ceilalti vobind decit de lucruri „frumoase”, teologie „inalta”, cercetare si alte „panseuri” postmoderne.
    Nu mai umblati cu reductionism e de felul asta, ca nu faci nimic cu fenomenologia in politica, altfel decit sea te expui ridicolului si sa ajungi sa te prostesti singur si pe altii.

  44. Vestitor zice:

    @avocatul poporului: Nu stiu la care batrini va referiti, dar se poate sa fie din aceia. Insa cine ii ia drept modele. Insa acum bucurosul Arsenie Papacioc este un exemplu destul de elocvent, pe cum este si cel al Maicii Mihaela, in ce priveste lucrarea legionara. Si putem sa mergem si la exemple din afara mediului monastic.
    Nu este nimic smintitor la niciunul, nici o compromitere a ortodoxiei si nici o tulburare a apelor. Dar este la fel de nerealist sa vorbesti de ideologia criminala legionara, cit este a vorbi despre inocenta si moralitatea apostolului neamului Iorga, fara a face nici o referire la asasinarea lui.
    Exista tot atita simbure de criminalitate in doctrina legionara, cit era si la celelalte partide politice, aflate la guvern. Pentru ca daca masuram faptele, mai ales ca guvernul are intotdeauna metode serioase de cosntringere, inainte sa recurga la crime si chipurile oameni mai batrini si mai intelepti, chiar fara a tine seama de elementul cantitativ, violenta si criminalitatea conducerii tarii, a depasit cu mult pe cea legionara.
    Si sa nu trecem totusi guvernarea legionara in directa corespondenta cu doctrina legionara, intrucit acolo sint prea multi factori, pentru o lamurire pe blog. Frustrarile, resentimentele si umilintele si prigoana acumulate, au trecut mult peste doctrina legionara, pina la indiferenta aproape, fata de problema etnica. Mai ales in prag de razboi. Tot asa au fost uitate in perioada de framintari si razboi si preocuparile teologice. La „racoare” insa s-a vazut bine care a fost consecinta doctrinei legionare si efectul faptelor legionare anterioare, asupra unor oameni formati sau nu in Romania profunda. Mai bine zis cum au cintarit ei toate cele traite, rostite si scrise de legionari. Unde le clasificam noi, e mai putin relevant si discutia fara prea mare folos, dar nu e totusi inutila, pentru ca ne ajuta sa invatam din greseli si sa vedem mai limpede ce e bine sa faci. Nu poti condamna nici doctrina legionara(nici macar miezul ei doctrinar) in bloc, asa cum nu poti nici pe membrii ei luati personal, nici macar cei hitleristi. Mie imi este suficient ca ideologia legionara prevedea solutii finale, numai pe cai legale si daca acestea nu dau rezultat, nici dupa multe prigoane, nici dupa ce se obtine aprecierea opiniei publice si inca ajunge tara in miini straine, comuniste sau fasciste(de ce nu?, vezi situatia Norvegiei) atunci trebuie trasi cumva la raspundere(prin orice mijloace) acei romani care au inlesnit sau au realizat asta. Despre evrei nimic. Ba chiar in discutie cu acestia, Codreanu vedea rezolvarea problemelor etnice, sub forma unor dezbateri si negocieri. Sint totusi dovezi si evidente.
    Si „nationalistii” care bateau evrei nu aveau nevoie de inspiratie legionara, antisemitismul plutind atunci in aer si din afara si la personalitati venerabile si chiar in mediile politice traditionale.
    Ba chiar asta e meritul legionarismului, ca acolo unde a vazut ca pe cai legale nu se poate si la putere e imposibil sa ajunga, sa incerce macar prin propunerea si punerea in practica a unui model de corectitudine explicita si certa, in toate acele zone in care evreul era considerat spurcat. A fost un pas evident spre independenta, spre autodeterminare pe cai legale, mult inaintea vremii. Intr-un veac care nu mai avea rabdare, ei cultivau rabdarea, desi clocotea in ei o pornire revolutionara cumplita si un duh al razbunarii extrem. Pentru ca, pe cit posibil, nu vroiau rezultate rapide, ci de durata si se straduiau sa nu caute sa faca voia lor, ci a Legiunii(inaintea ei punind necesitatile neamului si inca inaintea acelor voia lui Dumnezeu).
    Ca altfel, dupa cum stim, romanii cind sint scosi din fire, firea lor rabdatoare si supusa, ingaduitoare si senina(Cit inca mai ramine macar o nadejde de normalitate in implinirea vremii si au macar o farima de libertate sa isi fac un rost, dupa cum o vrea Cel de Sus), cind este scos din fire si i se spulbera orice nadejde despre mintuirea din necaz, e de o violenta extrema, bestiala, fara limite. Ca apoi sa isi revina in fire, potrivindu-se iar cu „rinduiala firii”.
    De asta, date fiind violenta vremii si firea romanului, eu ma mir ca s-a limitat la atit, varsarea de singe. Dar tot asa mult ma mir de guvernele, care s-au intrecut pe sine in violenta necugetata, dovedind lipsa totala de viziune si masura dreapta a situatiei. Nu-i vad mai breji pe ceilalti intelectuali sau nu, care frustrati si ei de acestea, preferau o viata indiferenta de viciu, placeri si pasivitate.
    Putem insira la nesfirsit analize si nuante, fiecare avind dreptate, dar nu pot nici eu sa zic ca legiunea, Capitanul sau doctrina au fost fara pata si crestine intru totul si nici altii nu pot afirma contrariul. Repet, chiar si cind e vorba de miezul doctrinar si de cele esentiale, chiar luate pe rind. Nici disciplina nu e cu totul imprumut strain, nci antisemitismul, nici razbunarea neromaneasca si nici jertfa si educatia morala necrestina. A cauta ce e original sau ce e strain, paote ajtua la nivel academic, comparativ, dar nu poate da seama pentru intreg si proces in toata desfasurarea. Problema e ce gasim ca element de continuitate romaneasca acolo si cum putem sa lepadam influentele straine si gresite, noi, astazi. Ca acum e vremea noastra.
    In ce ne privesti pe noi romanii, dialogul nu e ca in Germania intre noii oportunisti, consumisti, dar civilizati si cu „viziune”, cu doctorate la frankfurt, pe de o parte si imbecilizati skinheads pe de alta. Sintem cam prin aceeasi zona, dar cu optica si miza articulata diferit. Directia si modurile de a grabi „implinirea vremii” imi par insa mult mai apropiate.

  45. avocatul poporului zice:

    „Despre evrei nimic. Ba chiar in discutie cu acestia, Codreanu vedea rezolvarea problemelor etnice, sub forma unor dezbateri si negocieri. Sint totusi dovezi si evidente”. Mai exact ce vrei sa spui? Poti te rog sa dai citatul sau macar sursa? Ca vad ca in cazul lui Iorga si Eminescu nu m-ai lamurit. Fireste ca exista continuitati, complicitati, s.a.m.d. Ca la rigoare, cu totii suntem complici la pacat. Iar pe de alta parte, daca e sa cautam „parti bune”, gasim peste tot. Si in hitlerism. Si in stalinism. Cine stie? Poate ca si dracu o avea vreo „parte buna”!

    Ceea ce conteaza insa acum este ca noi sa stabilim exact ce au facut legionarii si ce au adus ei nou. Ce au adaugat ei la antsemitismul si nationalismul unui Eminescu sau unui Iorga. Asta trebuie lamurit. Ca vad ca la aparatorii Legiunii, fenomenul legionar niciodata nu se delimiteaza ci se disipeaza. In circumstante (la care altii au reactionat altfel, fara sa fie „vanduti” si dedati „viciilor” si fara mesianisme criminale). In inaintasi (Legiunea se apara prin ilustrii inaintasi). Si mai ales in urmasi. In sfintii inchisorilor. Care s-au sfintit nu in Biserica prin lucrarea Duhului Sfant, ci in cuib, prin „lucrarea legionara”. Nu prea inteleg eu. Daca Legiunea ii face pe sfinti, atunci Biserica cu ce se mai ocupa? Cu culesul sfintilor?

    • UmbraSerii zice:

      Stimabile,
      Da-mi voie sa-ti adresez cateva cuvinte numai pentru ca mi s-a parut ca surprind o nuanta de normalitate in aceasta ultima replica „avocatul poporului” (nu si in cea anterioara din pacate): fatza de retarzii care colporteaza clisee pe acest blog si filozofeaza stramb pe marginea a ceea ce altii au scris cu sangele lor, ai aparent bunul simt de a intreba, chiar daca o faci cu o anumita tenta ironica ce nu-si afla locul aici.
      In primul rand antievreismul nu este o caracteristica definitorie a legionarismului ci o atitudine conjuncturala, cauzata de ceea ce considerau ei a fi atunci amenintari economice (evreii prin influenta, experienta si solidaritate ajungand sa domine sever nu numai mediul de afaceri de la noi, ci si alte sectoare cheie: medicina, avocatura etc) si amenintari de natura moral-etica (ca promotori ai unor afaceri „neortodoxe” cu alcool si prostitutie, dar si lipsiti de inhibitii in a rezolva problemele prin ceea ce azi s-ar numi elegant „lobby”, iar pe sleau „spaga”).
      Astazi, cand contextul legat de evrei este altul, vechile adversitati acute nu-si mai au obiectul, ceea ce se reflecta clar in pozitia adoptata de Miscarea Legionara (consultati pentru asta pagina reprezentativa: http://www.fgmanu.ro/).
      Problema centrala insa a Miscarii Legionare, ramasa definitorie pana in ziua de azi, este formarea omului. Pentru ca s-a constatat, ceea ce este valabil si acum, ca lipsesc oamenii de calitate cu care sa se poata construi, cu care sa se ajunga la cresterea prin concurenta corecta a ponderii elementului romanesc in viata socio-economica romaneasca.
      De altfel dupa o critica in stilul vremii la adresa influentei „rasei iudaice” asupra societatii romanesti de atunci Codreanu spune in Pentru legionari:
      „De aceea piatra unghiulară dela care porneste Legiunea este
      omul; nu programul politic, Reforma omului, nu reforma programelor
      politice. „Legiunea Arhanghelul Mihail” va fi, prin urmare,
      mai mult o scoală si o oaste decât un partid politic.”
      (Rog retarzii sa nu sara sa disece cuvantul „oaste” ca sa-si demonstreze ineptiile pentru ca efectiv nu am timp sa raspund).
      Inchei cu o chestiune mult vehiculata si uneori ciudat abordata chiar si de catre simpatizantii legionarilor, cea care constituie de fapt si intrebarea dvs: „Nu prea inteleg eu. Daca Legiunea ii face pe sfinti, atunci Biserica cu ce se mai ocupa? Cu culesul sfintilor?”, adica aceasta confuzie intre trairea crestin-ortodoxa pusa ca fundament al educatiei legionare si substituirea rolului bisericii …
      Codreanu nu si-a propus sa faca sfinti si el arata clar ce aducea in prim plan: educarea omului, (re)crearea unui roman sanatos mental, spiritual si fizic, capabil sa participe la ridicarea neamului sau. Poate ca doctrinar si filozofic se inscrie si el in curentele vremii (desi n-a fost omul care sa stea la filosofii cand tara ardea de corupti si tradatori pe de o parte si de saraci si oameni fara speranta pe de alta parte), care, oricat s-ar stradui fetitele cu fundite sa ne arate ca ar fi fost si poteci imaculate pe care ar fi putut ele merge, se subsumau la doua directii principale: nationalismul cu toate variantele lui si comunismul cu singura si „buna” lui „varianta” (de notat in fuga ca liberalii, taranistii si alte talente „moderate” sau „de centru” nu erau vreo categorie aparte ci erau ori cu unii ori cu altii, pe bisericute chiar in sanul propriilor partide, numai ca vezi-doamne ei nu erau radicali ci probabil „liber-schimbisti” – rog sesizati ironia in toata amploarea ei si mai adaugati si dvs la ea, ca merita …).
      Asadar chestiunea cu „facutul de sfinti” chiar ironic e deplasata, pentru ca nu doar ca Legiunea nu face sfinti, dar nici Biserica nu face sfinti ! Sfintenia e un dar de la Dumnezeu Insusi, si ea nu se cauta „cu lumanarea” ca destinatie sau ca „target”.
      Faptul ca multi legionari au avut o viata deosebita si au fost niste oameni deosebiti (asa cum ii descriu nelegionari ca Nicolae Steinhardt, dar si cum pot da marturie cei care i-au cunoscut pe supravietuitori in acesti ultimi ani) poate fi pus pe seama educatiei legionare primite (geniul lui Codreanu constand tocmai in a initia, aplica si multiplica o metoda educativa unica). Poate ca aceasta educatie le-a deschis unora dintre ei drumul catre sfintenie, poate ca Dumnezeu nu a vrut sa lase nesfintita jertfa unei intregi generatii de luptatori pentru Hristos si pentru neamul romanesc.

  46. avocatul poporului zice:

    In chestiunea alternativei nationalism-comunism, mi se pare destul de evident ca nationalismul legionarilor nu era nici singurul nationalism posibil, si nici cel mai inspirat. Mi se pare chiar aberanta teoria conform careia legionarii erau singurii nationalisti din epoca. Cand de fapt erau singurul partid fascist (sau cel putin singurul partid cu trasaturi clare de tip fascist) din epoca. Si fascismul e o forma de nationalism. Dar nu e singura si nici cea mai inspirata. Si Maniu era nationalist. Doar ca intreg la cap.

    In chestiunea formarii caracterelor, nu prea cred eu in formarea caracterelor de catre „osti” mesianice, care declara de la bun inceput ca nu primesc in randrile lor decat oameni de caracter. Caracterele le formeaza institutiile traditionale: familia, scoala, biserica (aceasta din urma fiind singura care le si re-formeaza, sau mai bine spus reface firea prin har, dupa ce s-a stricat prin bautura, desfrau, etc.). Miscarile fasciste doar inregimenteaza caracterele. D-aia nici nu mai sunt posibile astazi miscari fasciste, deoarece presupun un spirit de disciplina, lupta si sacrificiu pe care nu-l poate produce „miscarea”. Miscarile fasciste au abuzat de un rezervor de traditie care acum s-a cam golit.

    La sfintenie se ajunge prin participarea la viata Bisericii. Nu exista sfintenie in afara Bisericii, a comuniunii cu capul si cu celelalte madulare. Nu poti deveni sfant prin participarea la viata cuibului. Si orice ar spune Capitanul, cuibul nu e o biserica. E doar un cuib. Pentru ca nu in jurul euharistiei se strang camarazii. Ci in jurul sefului.

    Si chiar nu inteleg. De ce nu ii este suficient omului sa mearga la Biserica? De ce ii trebuie club/cuib ezoteric? Daca sapte ani ii are de acasa si cu trupul si sangele se uneste in parohie, tot acolo unde se hraneste cu cuvantul adevarului, ce mai adauga cuibul? Afara de pregatirea pentru activitati teroriste? Marsuri pe vreme de iarna? Dar poate sa se duca omul la munte, cu prietenii, daca vrea. Gimnastica? N-are decat sa se duca la sala. Sau poate suplini cuibul o criza a institutiilor traditionale si a Bisericii? Eu ma tem ca nu poate decat sa o agraveze.

    Sincer sa fiu, cred ca singura chestie care imi place la legionari e aia cu munca voluntara, cu care cred ca au si pus mana pe majoritatea baietilor de treaba. Poate ca in mintea multora legionarismul nu inseamna mai mult decat grupul de baieti, cu Capitan simpatic, cu care au ridicat ei o biserica sau un spital. La cat de alergic sunt la legionarism in general, zau daca nu m-as duce si acum cu placere daca s-ar organiza. Insa cu conditia ca in timp ce camarazii participa la sedinta de partid, eu sa pot sa ma duc sa ma plimb. Eventual de unul singur. Pe de alta parte insa, in momentul cand te prinzi ca de fapt aia acolo ii aduna pe baieti cu tabara de munca ca sa ii invete la prostii, te cam retragi de tot.

    • UmbraSerii zice:

      Nu mai insist pentru ca vad deja numai certitudini si intrebari retorice in comentariul dvs (se pare ca m-am inselat cu intrebarile care cer raspunsuri …).
      Atat doar: prejudecatile pe care le aveti vin probabil din lipsa de informare (importanta cuibului de exemplu e descrisa in „Carticica sefului de cuib”), sau informare „sectara” (pe elemente scoase din context si fara intelegerea „duhului” care le uneste) iar micile interpretari si aluzii cu care contribuiti, dincolo de tenta lor rautacioasa, nu au cum sa schimbe realitatea lucrurilor.
      Tot citind ati putea intelege si de ce „nu ii este suficient omului sa mearga la Biserica” atunci cand vrea sa participe la o reformare revolutionara (in sensul pozitiv al termenului) a moravurilor, apucaturilor si dinamismului poporului in care s-a nascut. Desigur e mai simplu de stat pe margini si de comentat „prostia, lenea etc” romanilor.
      Insa realitatea ne-a aratat efectul scolii legionare si numai cine n-a cunoscut legionari sau n-a parcurs ganduri asternute pe hartie ale acestora poate vorbi aiurea de „teroristi, indoctrinati” si alte ineptii.

  47. Vestitor zice:

    Intr-adevar Maniu, nu numai datorita virstei, a ales un nationalism sanatos, moderat. Si a carui expresie „executorie” in guvern a fost masacru de teroristi legionari(acolo unde te-ai fi asteptat la o simpla bataie a unor baieti obraznici si spalati pe creier) . Nu „vorbesc” de marile realizari in plan social si economic, decit ca multe din acele expresii moderate si placute Domnului, au ramas acolo unde au fost intotdeauna, la nivel de vorba si cu toata integritarea politica, la o doza necontestabila de oportunism.
    Legatura cu biserica ramine o insurmontabila confuzie, nu neaparat ca „simpatizantii” ar putea argumenta ca nu se gaseste asa ceava nici in scrieri, nici in expresiile concrete ale mesianismului mesianic, nici in faptul ca nu sfintenia, ci dispozitia catre jertfa pentru celalalt(nu pt. Idee, cauza sau un zeu iluzoriu), la Mota si Marin, ci pentru simplu fapt ca „ceiilalti” refuza dreptul simpatizantilor de a cinsti sfintenia celor din inchisori. Sfintenie cinstita tocmai pentru ca a depasit ideologia si tocmai pentru a gasindu-l pe Hristos personal si prin dar, au putut nu infaptui biruinta legionara, ci sa depaseasca conflictul interior si sa iasa din imanentism. Se contesta astfel bucuria ca un fost legionar,a devenit sfint, cind putea deveni colaborator(si au fost multi), chiar bucuria ca cei care au fost acolo, au devenit ulterior modele de omenie si traire crestina. Ca nimeni nu face caz de educatia legionara, ca ea singura i-ar fi predispus la sfintenie, dar nici nu putem trece cu vederea faptul ca daca pastreaza tacere desavirsita asupra trecutului(ca parintele Arsenie), a se citi „fara demonizarea trecutului” sau daca privesc trecutul nu ca pe ratare, ci ca pe inceput bun, ca pe o dibuire in agonie, a celor drepte si frumoase, e totusi un „semn” ca nu din intuneric au pasit la lumina, salvati din gheara satanei, nici macar din ratacire pe cai hulitoare, ci din imaturitate si ignoranta duhovniceasca, intr-un mediu orientat si intemeiat totusi pe nazuinta si lupta pentru un Adevar care sa poata lura nestingherit. Pentru a face un loc frumos aici, pt. ca cel calator sa poata „pleca capul” si sa se odineasca. Si nu vorbesc de milenarisme, ci de a alcatui un loc duhovnicesc, posibilitatea ca in inimi sa poata lucra Adevarul, alfel fiind mereu adus in agonie de coruptia si pervertirea valorilor pretutindeni, de atacul asupra traditiei si mostenireii, batjocorirea istoriei si felului de a fi al romanului si fireste taierea avintului si directiilor de crestere spirituala.
    Si da, parintele Arsenie tocmai de asta este elocvent, pentru ca in tacerea lui nu se ascunde nici demonizarea legiunii, ci poate cel mult, cum zice si fratele Fedorovici, spovedania de greselile legionare, care au fost multe. O tacere si o spovedanie in care le ia si pe ale altora asupra sa si da loc acum, in alta lume si alt context, posibilitatea unui mod mai launtric si mai deplin de lucrare a celor bune. In puscarie sau in comunism acela e cel mai bun.
    E ca in Miorita, unde pastorul pune toate in rinduiala pentru trecerea vamii ceresti, trecind pe un plan inferior, chiar sub pragul tacerii, al celor ce tin de ceva evident si necesar. Anume ca atunci cind va fi atacat cu toata forta si fara zabava va pune mina pe par, sabie, ciomag, sa isi apere dragele mioare, ciinii si ale sale. Dar „de va fi sa moara…” E aici o ordine si o necesitate de intelegere a prioritatilor. Nu poti condamna pe cel care lupta, in toiul luptei, ca uita de cele duhovnicesti si nici pe cel care in vreme de liniste lucreaza numai cele normale, s-ar pune capara, ar sta cu miinile in sin sau si-ar lasa toate pe mina rapitorilor si hulitorilor. Fireste printre luptatori exista doritori de marire, dar si nazuitori dupa rugaciune tihnita, precum intre monahi si oameni normali, exista si lasi, artizani ai compromisului, dar si aitudini de lupta la moment de nevoie.

    Ca de iei un copil curat la suflet, drept si cinstit, insa imatur, naiv, usor de inselat si poate chiar ispitit cind spre cai mai comode, cind provocat in orgoliu la manifestari violente, nazuinta lui pentru dreptate si adevar, nu poate fi frinta de nimic. Si daca el insusi ar face alegerea rea, s-ar vedea imediat: politic in alegerea caii viclene si cu sanse de succes sigur(sigur nu ar merge de bunavoie in ilegalitate si inchisoare si sigur nu s-ar bate cu pumnul in piept, ca Sima, fata de Hitler, ca noi nu dam petrolul pe nimic, care i-a adus si inlaturarea, pe motiv evident, ca e „imatur”) si iarasi s-ar vedea nu in radicalismul(care te expune ridicolului) propagandei, ci tocmai in tonul oportunist, moderat, demagogic al acesteia.
    Cei care se folosesc doar de artificii demagogice si de moment, nu risca totul, vorbind de razbunare si judecata, ci se rezuma la promisiunea paradisului si la izbavirea de relele trecutului si veacului. Ei au solutia, niciodata nu o sa zica, trebuie sa faci eforturi, jertfe, sa renunti la multe, sa asculti etc. ci vorbesc de piine gratis si libertate pentru toti.

    Discutia este deci: e vorba de niste meschini negri la suflet, care au facut ce au facut, fiind posedati de draci si insetati de singe si spalati pe creier, sau de suflete drepte, scoase din fire, agonizind in toiul confuziei dupa o lume mai dreapta sau deznadajduind ca se pierde si nu o mai vad pe nicaieri si hotarind sa treaca la actiune, in loc sa se plinga si sa sa dea din gura, din nepricepere se intimpla multe. Si bune si rele.
    Si nu vorbim aici de rastalmaciri deplasare, ca si in hitlerism sin parti bune.
    Si nu vad ce e rau in a primi numai oameni de caracter? V-ati pierdut mintile? Pina si in serviciile sociale pt. copii se cauta astfel de angajati. Cu perioada de proba. Daca in trei ani nu te dovedesti de caracter afara. Daca exista sol bun in tine de devoltat caracterul, de ce nu si in scoala respectiva sa fie continuat cele din familie, scoala, biserica? E o alta scoala. Si acea socala nu e nici loc de mintuire, sfintenie sau biserica si nici nu pretinde. Ci doar ca pe cei care asculta si de biserica, hotarasc si faptuiesc chiar impreuna, cum sa faca cele ale bisericii si in lume, sau la vreme de atacare a vetrei normalitatii. S apui cubiul in egalitate cu cateheza, cum se sugereaza tendentios, ceea ce legionarii nu au facut, e ca si presupusa asociere dintre cruce si zvastica.
    Sa te vad eu vere, prin anii ’50 in munti, luptind cu securitatea sau rezistind la torturi, cu pregatirea fizica si de disciplina invatata in parohie. 🙂
    Sincer cred ca prefer oricind, daca as fi pus sa aleg, sedinta de cuib, cu toata aura de ridicol pe care o are acum, decit palavrageala „pentru adevar” de pe bloguri.
    Asta evident in timpul cit nu muncesc, stau in familie si la biserica. Si sincer daca as stii acum ca stau unii si comploteaza nu numai sa anexeza teritoriul si pe deasurpra sa impuna o ideologie ateista, as considera ca e nevoie sa cautii altii ca mine si sa ne pregatim cumva.
    Altele sint insa modalitatile acum.
    Asta fac si acum, caut altii asemenea ca in vorba, exemplu personal si fapta, sa facem ce putem in vecinatatea noastra umana si spirituala sa ne intarim, sa rezistam globalizarii, sa restauram normalitatea si sa indepartam impostura si falsele valori, sa lepadam consumismul, sa refuzam docilitatea si scalvagia corporatista, sa indraznim sa ne producem singuri mijloace de hrana, unelte mobila, sa cumparam cele produse in vecinatate, regiune, tara, sa ne invatam istoria corecta si traditiile, mai ales rostul si conceptia lor etc.
    Prioritatea ramine mereu cea legitima, a voii celui de Sus, nu a noastra. Dar macar sa putem nestingherit si cu un minim de sansa sa putem avea totusi un mediu in care sa putem implini vointa lui Dumnezeu. Voi nu vreti altceva si nici aceia nu au vrut. Unii da, dar e treaba lor. Asa cum hitleristii erau ca aceia care nu pricepeau ce vrea Legiunea, dar cautau in Legiune. Sau la cuzisti. Sau la taranisti. Nu Legiunea a dat sfinti, nu Romania, ci Dumnezeu. Insa asa cum hitlerismul scotea in evidenta diabolicul si salbaticia din om, Legiunea NU stingherea desavirsirea viitorului sfint sau familist devotat sau cinstit muncitor sau puscarias netradator. Ba cred sincer ca o incuraja. Si de asta ma bucur pentru acelea si ma intristez si lupt si caut sa indepartez(nu din trecut) cele care le-au facut gresit. Nu-i scot sfinti sau perfecti, dar nici demoni, ca voi. Nu demoni ca voi, ci demoni cum ii vedeti voi. :D:D

  48. avocatul poporului zice:

    @Vestitor
    S-au ocupat cu rezistenta, pe aici sau pe aiurea, o gramada de oameni care nu au fost educati „sub soarele svasticii”. Du-te la sala, la munte, la full contact daca vrei sa te pregatesti de rezistenta. Nu au legionarii monopol asupra eroismului. Lasand la o parte ca prin randurile Legiunii au trecut si o gramada de ticalosi care au ingrosat randurile partidului comunist. In timpul anchetei la care au fost supusi cei din Rugul Aprins, se stie ca cel mai mult a rezistat Sandu Tudor, om care altminteri nu doar ca nu s-a format in cuib, dar a ost si un critic extrem d vocal al legionarismului. Si nu, nu e o problema ca o organizatie recruteaza numai caractere. Problema e ca pretinde ca ea le formeaza cand de fapt le recruteaza gata formate.

    Altminteri, nu neg ca, in linii mari, si cel putin pana la venirea la guvernare cand au inceput jafurile si talhariile ordinare, legionarismul a fost o cadere de-a dreapta. Insa dupa cum bine stim, desi mai rare si cu aparente mai respectabile, caderile de-a dreapta sunt si mult mai periculoase. Si daca i-a inselat dracu pe atatia batrani imbunatatiti, ce sa te astepti de la niste tineri exaltati care se angajeaza in spiritualitatea de cuib, si care, in general, au o problema cu batranii si cu lumea veche.

    Cat despre Maniu, eu din cate stiu nu le-a facut nimic legionarilor. Mihalache i-a scos in afara legii cand un legionar a intrat in redactia unui cotidian bucuestean si a tras in redactorul sef. Dar nu stiu sa fii fost cine stie ce represiuni, cu toate ca astfel de specimene antisociale trebuie altoite precum huliganii de pe stadioane. Bataia serioasa si abuziva (ca asa paruielile intre partide sau intre opozitie si guven erau la ordinea zilei) si-au incasat-o legionarii de la liberali.

    @Umbraserii
    „Tot citind ati putea intelege si de ce “nu ii este suficient omului sa mearga la Biserica” atunci cand vrea sa participe la o reformare revolutionara (in sensul pozitiv al termenului) a moravurilor, apucaturilor si dinamismului poporului in care s-a nascut”.

    Pai ideea pe care o invocati mai sus mi se pare foarte proasta. Revolutia, zicea Peguy, va fi spirituala sau nu va fi deloc. Iar Biserica are monopol asupra Duhului Sfant. Deci ce e mai mult e de la satana. In afara Bisericii circula tot felul de duhuri necurate, care ii inseala mai ales pe cei tineri si neexperimetati. Duhuri necurate care duc la false revolutii. Care incep cu crime si se termina cu crime. Asa cum s-a terminat (cum altfel) si aventura legionara.

    Nu e vorba sa stai pe margine si sa scuipi seminte in fata blocului. E vorba de a actiona in lume, cu Hristos, asa cum trebuie. Nu cu indemnuri la rasapandirea mortii asupra viesparelor jidanesti sau cu compoturi care ii vizeaza pe rabini, bancheri si jurnalisti. Ce treaba are Hristos cu astfel de programe pogromiste? Fireste ca daca asta e revolutia pe care vrei sa o faci nu e suficient sa te duci la Biserica. Deoarece nu te invata nimeni in Biserica sa comiti astfel de fapte. Dimpotriva.

    • UmbraSerii zice:

      Cred ca nu mai e nimic de spus pana nu va lamuriti chestiuni elementare si nu veti trata subiectul cu suficienta seriozitate incat afirmatiile pe care le faceti sa le fi cercetat cat de cat, nu sa dati drumul fara control la toate inventiile culese de pe la cei specializati in rescrierea istoriei.
      Va sugerez asadar: mai documentati-va (as putea suspecta ca nu dispuneti de o bibliografie relevanta, asa ca daca va intereseaza as putea sa va sugerez cateva titluri) si evitati confuziile de termeni; de exemplu confuzia intre biserica institutie (unde poti „merge”) si biserica luptatoare (in care „te afli” sau nu) – un mic ajutor: http://www.sfaturiortodoxe.ro/invatatura-crestina-ortodoxa/catehism-invatatura-credinta-crestina-ortodoxa-sfanta-biserica.htm Evident ca nu te poti „afla” in biserica ne „mergand” la biserica, dar nici nu inseamna ca ceea ce faci in afara zidurilor bisericii nu face parte din biserica daca este facut in duhul si in invatatura acesteia. Pe de alta parte degeaba mergi la biserica daca ceea ce faci in viata particulara este contrar invataturii ortodoxe. Ori pentru cine are un minim de bun simt in analizarea fenomenului legionar (adica acel „common sense” care te ajuta sa distingi cliseele de fapte, calomniile de informatii si, in general ineptiile de lucruri care au un sens si o logica) este clara orientarea intregii educatii legionare catre ridicarea vietii de zi cu zi a legionarului spre inaltimile cerute de Evanghelia lui Hristos. Cele cateva episoade violente regretabile nu sunt nici pe departe definitorii pentru Miscarea Legionara, iar pentru o minte intreaga este de-a dreptul admirabila retinerea de care a dat dovada aceasta organizatie virila care lovita fara nici un fel de motiv (de exemplu: http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/07/14/10-iulie-martiriul-nicoletei-nicolescu-torturata-si-arsa-de-vie-la-crematoriul-din-bucuresti/) de nenumarate ori, a reusit sa se pastreze pe linia pe care o avea ca fundament, aceea crestin ortodoxa si sa nu dea frau liber unor reactii de aparare pe masura (http://miscarea.net/cronica.html).
      Cat priveste „aventura legionara”, care proorociti ca „s-a terminat”, as face-o si eu pe profetul si v-as replica: daca aceasta „poveste de dragoste a Lui Dumnezeu cu neamul romanesc” s-a terminat, s-a terminat si cu neamul romanesc …

  49. siegfried zice:

    Voi vorbiti aici de legionari. Insa ceea ce conteaza cu adevarat e ca, cu aportul coloanei a cincea numita FCD, romanii vor deveni sclavi pe plantatie in al patrulea Reich.

    http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-9497617-europa-monetara-unificare-sau-integrare-solutie-asteptam-bruxelles.htm

    Deci viitoarea rezistenta va fi antigermana. Eu zic ca a venit vremea sa ne pregatim. Aici sunt de acord cu Vestitorul.

  50. avocatul poporului zice:

    @ Umbraserii

    „Cat priveste „aventura legionara”, care proorociti ca „s-a terminat”, as face-o si eu pe profetul si v-as replica: daca aceasta „poveste de dragoste a Lui Dumnezeu cu neamul romanesc” s-a terminat, s-a terminat si cu neamul romanesc …”

    Ce as putea sa raspund in fata unei pozitii atat de radicale? Aveti dreptate. Putem discuta o suta de ani fara sa ajungem nicaieri. Si credeti-ma, nu e din cauza faptului ca eu sau dumneavoastra suntem prost informati. Ci pur si simplu pentru ca vedem lucrurile altfel. Eu unul nu contest partile pozitive si frumoase ale doctrinei legionare. Cred insa ca structura de ansamblu a legionarismului este fundamentata pe niste ambiguitati teologice care inevitabil sfarsesc in prapastie. Si mai cred ca, desi ar fi nedrept sa reducem legionarismul la partile lui negative, invocate mai sus, acestea sunt insa cu mult mai relevante in ansamblul fenomenului legionar de cat ar vrea sa ne faca sa credem aparatorii Legiunii, printre care si dumneavoastra. In fine, cred ca cel mai mare deserviciu care i se poate face unei idei bune este sa o amesteci cu o idee rea. Sau sa incerci sa-i conferi trup prin mijloace rele si, in mod particular, violente. Am cunoscut si eu legionari, cu calitati sufletesti remarcabile. Dar asta nu m-a convins de adevarul doctrinei legionare. La fel cum nu m-au convins de adevarul credintei protestante, catolice sau musulmane, calitatile sufletesti ale diferitilor catolici protestanti sau musulmani.

    Oricum, e clar ca ne vom intelege doar atunci cand in unul dintre noi doi se va produce o revolutie.

    • UmbraSerii zice:

      Sa-l lumineze Dumnezeu pe cel care dintre noi sustine cele ale minciunii, nu din rea-intentie ci din ravna gresit directionata.

      Doamne-ajuta !

  51. avocatul poporului zice:

    @UmbraSerii

    Amin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s